Sansa Buzoiana > Arhiva > Nr. 5201 > Sport Nr. 5201 de joi, 5 mai 2016  
 

Supliment saptamanal de fotbal, numarul 30





Vremea in


Cotidian 8 pagini,
se distribuie GRATUIT
numai împreuna cu
Sansa Buzoiana.
Suna NON-STOP la
0338 / 401.999


www.tipogruppress.ro




Sport

Primim de la cititori


Pledoarie pentru sport

Interesați-vă de un anume Merșoiu

articol de: Codruț Baciu
Pledoarie pentru sport
 

Am descoperit rugby-ul recent. Încă îl descopăr, încet-încet, ca pe un dialect străin și bizar, însă mereu franc în sumedenia de reguli ce-l circumscrie. Ca orice neofit flămînd, am încercat să ratez cît mai puține meciuri de la Cupa Mondială de anul trecut.  
Mai mult, mi-am amintit zilele astea de eseul lui Ursache din meciul cu Franța, dar și de amorțeala comentatorului TV care părea complet neimpresionat de perspectiva celor 5 puncte. Mai ales acum, după ce am văzut pe viu Stejarul Buzău - CS Năvodari de pe Ghenea, mi se pare irațional și iresponsabil de-a dreptul să nu zbieri ca un apucat cînd echipa ta e la 10 metri de linia de țintă. Revenim la meciul ăsta mai încolo. A plouat mult, sînt încă răcit. Fan al lui Messi și al lui Zlatan, nu pot să nu observ că există cîteva diferențe între fotbal și rugby. Le găsesc a fi pasionante. Să luăm, de pildă, arbitrul. La fotbal, s-ar părea că principalul său scop este acela de a "ține meciul în frîu". O echipă întreagă este capabilă, ca la un semn, să tabare pe arbitru, cerîndu-i socoteală și este adesea nevoie de aportul celorlalți arbitri pentru a-i domoli pe jucători. La rugby, este fascinant să vezi cum arbitrul este un partener al jucătorilor, nu doar un judecător cu fluier. Imaginați-vă numai ce ar însemna ca o echipă întreagă de rugbiști să vină amenințător spre arbitru. Cat de ridicol ar fi teatrul ăsta, iar ei o știu foarte bine! Încă o diferență o repre­zin­tă, desigur, banii. Mangoții. Arginții. Lovelele. Aici e și mai simplu. Fotbalul îi are, rugby-ul, nu. Și încă una: la fotbal mai poți trage chiulul, la rugby, iarăși nu prea. Există o jenă în a păcăli atunci cînd ai o sută de kilograme? Despre asta să fie vorba? Poate, dar, cel mai pro­babil, e ceva mai mult la mijloc. Pe 29 aprilie am aflat despre acel ceva.
Pe Ghencea s-a întîmplat. O mînă de oameni s-au adunat după-amiaza, pe terenul de rugby al complexului, pentru a vedea finala Cupei României D.N.S. dintre Stejarul Buzău și CS Năvodari. O ploaie rece, burzuluită de vînt, a început să ne lovească din toate părțile începînd cam din minutul 15. Năvodariul a condus cu 7-0, apoi i-am egalat. În spatele buturilor adverse, rezervele Stejarului se încălzeau. Cînd am izbutit să preluăm conducerea, i-am văzut pe acești băieți care nu apucaseră să joace vreun minut încă. Se bucurau așa cum numai rugbiștii o pot face, sincer și naiv, sărind cu picioarele la piept, întocmai ca niște copii răsfățați de soartă. Imaginea aceea este imaginea rugby-ul buzoian. Nu am făcut o poză, dar e mai bine așa. Să mergem pe încredere.

"Explicația este pe cît de profundă, pe atît de nespectaculoasă!"

Ceea ce mă readuce pe albia unei întrebări care maci­nă: cum poate un club ca
Stejarul, cu bani puțini și condiții precare, să facă performanță peste așteptări? Care este rețeta? Pentru a pune lucrurile în context, trebuie spus, măcar ca exemplu, că CS Năvodari are un buget de aproape 3 ori mai mare ca al nostru, plus avantajul dat de faptul că echipa joacă împreună de aproape 5 ani. Cu toate acestea, ai noștri sînt mai buni. Explicația este pe cît de profundă, pe atît de nespectaculoasă. Poarta numele de Dăruire. De la puținii sponsori, care fac sportul ăsta posibil în Buzău, continuînd cu staff-ul administrativ, care a reușit să alipească tinerilor din echipă jucători și antrenori de Națio­nală, și terminînd cu jucătorii. Jucătorii, pentru care pasiunea e invers proporțională cu salariul. Și nu în ultimul rînd, suporterii. Care ar vrea mai mult. Nu mult, ci mai mult. Tribunele din Parcul Tineretului se umplu, încet-încet, de la meci la meci. Din păcate însă, fără o susținere financiară mai mare, vom avea, în cel mai fericit caz, o stagnare călduță a echipei. Pentru că, vedeți, succesul ar trebui, în mod normal, să aducă succes. Nu și aici, însă. Exemplu: victoria cu Năvodariul ne-a adus, în mod automat, calificarea în sferturile de finală ale Cupei României, acolo unde ar fi trebuit să jucăm cu vicecampioana țării, Baia Mare. Însă ceea ce ar fi trebuit să fie o sărbătoare a unui sezon bun s-a transformat în renunțare apriorică: cu 7 accidentați, un lot subțire și fiecare bănuț chibzuit ca și cînd ar fi ultimul, nu te poți prezenta la Baia Mare ca să încasezi de la 100 de puncte în sus.

"Fiți deștepți, la naiba!"

Rîndurile de mai sus se vor a fi o încurajare, un bravo enorm, în aceeași măsură în care se vor a fi un reproș. Da,
s-au făcut multe, însă nici o reușită anterioară nu poate justifica risipa de potențial. Echipa de rugby a Buzăului poate ajunge sus, dacă fiecare dintre noi ne-am acorda răgazul de a înțelege sportul ăsta, și de a investi un pic în el, fiecare în felul său. Mergeți la meciuri, duceți-vă copiii la antrenamente, faceți un click pe rugby tv, interesați-vă de un anume Merșoiu. Sau, dacă toate astea vi se par derizorii, sponsorizați echipa! Fiți deștepți, la naiba, că geme fotbalul de investitori proști.
Notă: Subtitlurile aparțin redacției.

 

COMENTARII

Pentru acest articol nu s-a adaugat nici un comentariu inca.
Adauga un comentariu la acest articol

Ultimele articole adaugate in aceasta categorie:
Ispir și Mihăeș, adevăratele lovituri!
LPS Buzău, a 15-a Academie de fotbal din țară!

Click aici pentru toate articolele din categoria Sport

 
Presedinte:
Ion CRISTOIU
Director general:
Vlad PUFU