|
|
Sport
|
Acuzat de Marin Dumitru (81 ani) că l-a îndepărtat de la club, deși i-ar fi promis un contract "pe viață",
Stoicescu parează elegant
"Neavizarea medicală m-a împiedicat, legal și moral, să mai colaborăm", spune patronul de la ABC Stoicescu
|
|
articol de: Mihai BALTAG
Venerabilul antrenor de box buzoian Marin Dumitru (81 ani) l-a acuzat recent pe fostul său patron, Bogdan Stoicescu, că l-ar fi îndepărtat de la club, deși i-ar fi promis un contract "pe viață". Stoicescu explică însă că, din cauza vîrstei înaintate, Dumitru n-a mai primit aviz medical și nu a dorit să riște, legal și moral, mergînd mai departe cu colaborarea. Patronul pune la punct lucrurile și în ceea ce-l privește pe Alexandru Dosoftei, înlocuitorul lui Marin Dumitru, un antrenor pe care îl apreciază foarte mult. Legat de acuzațiile lui Marin Dumitru, lansate în emisiunea "La masa verde", de la Focus TV din data de 9 ianuarie, Bogdan Stoicescu a formulat un drept la replică, pe care îl reproducem în continuare în totalitate.
Către Șansa Buzoiană
Uzînd de dreptul la replică, aș vrea să fac cîteva precizări cu privire la cele relatate în articolul "Marin Dumitru, dezamăgit de Stoicescu", semnat de Iulian Dumitrescu. Maestrul Marin Dumitru, în tinerețe, în vremea cînd eram sportiv, mi-a îndrumat pașii în lumea sportului cu mănuși, încercînd să îmi "șlefuiască" talentul cu care am fost înzestrat. În competițiile sportive de la acea vreme am reprezentat orașul Buzău și pe antrenorul Marin Dumitru cu onoare și mîndrie. Atunci, eram pentru maestrul Marin Dumitru "cel mai bun elev, sîrguincios și conștiincios, boxer cu viziunea modernă a jocului și cu explozie în pumn". Atunci, în acele vremuri, am ales cariera profesională în defavoarea carierei sportive, cu un viitor socio-profesional și material nesigur. Atunci, mi-am întrerupt cariera sportivă pentru a urma cursurile unor instituții de învățămînt superior ce mi-au asigurat, ulterior absolvirii, un trai decent. Peste ani, am revenit în viața sportivă însă, de data aceasta, în postura omului care poate deschide și asigura cariere unor sportivi cu potențial. Astfel, am înființat cluburi sportive, unul dintre acestea funcționînd în orașul Buzău, orașul meu natal. Cum boxul a fost sportul meu de suflet, la înființarea clubului de box l-am cooptat, din motive sentimentale, în echipa tehnică și pe maestrul Marin Dumitru, alături de Gică Ene, de exemplu. Am ales atunci ca nea Marin să fie alături de mine, oferindu-i oportunitatea de a fi din nou în luminile ringului de box. La acel moment era cel mai în vîrstă antrenor din oraș, lupii tineri din preajma sa izolîndu-l de viața sportivă. Cu toate acestea, i-am oferit postul de antrenor pentru o perioadă nedeterminată, activitatea sa fiind remunerată în baza unui contract de muncă, la care se adăugau și diverse premieri, venituri care îi rotunjeau veniturile din pensie. Ulterior, în calitatea mea de fost sportiv al maestrului și de actual conducător de club, am depus toate eforturile și am înaintat toate demersurile pe lîngă forurile de specialitate, astfel încît, la vîrsta de 75 ani, chiar cu ocazia zilei sale de naștere, maestrul Marin Dumitru a fost recompensat cu titlul de "antrenor emerit". Deși puterea sa de desfășurare a activităților a scăzut simțitor, maestrul și-a continuat activitatea în clubul meu. Din păcate, cu ocazia controlului periodic de medicina muncii, maestrul nu a mai primit avizul de continuare a activităților din motive medicale. Am fost nevoit să încetăm contractul de muncă al antrenorului emerit Marin Dumitru. Acum, cu părere de rău, aflu din presă că pentru maestrul Marin Dumitru nu am fost decît "un sportiv bunișor, nu bun". Mă consolează doar realitatea: atunci, cînd eram doar un sportiv, foarte bun sau
bunișor, am avut puterea să aleg drumul cel bun care mi-a deschis o sumedenie de oportunități care m-au făcut să devin un om puternic și cu posibilitatea de a-i ajuta și pe alții. De asemenea, îmi pare rău că antrenorul emerit Marin Dumitru nu a înțeles că un contract de muncă pe perioadă nedeterminată nu este o promisiune de ocupare a funcției de antrenor "pe viață". I-am oferit această slujbă să își desfășoare activitatea atît timp cît îl ajută sănătatea și puterile. Repet, îmi pare rău, dar neavizarea medicală m-a împiedicat, legal și moral, să mai putem colabora. Niciodată nu i-am promis postul de antrenor pe viață. Viața își urmează cursul firesc și, odată cu trecerea anilor, bătrînețea și bolile ei te pun la respect și trebuie ca la un moment dat să fii un bătrînel ce se plimbă liniștit prin parc. În ceea ce îl privește pe Dosoftei, nea Marin nu a înțeles că acest tînăr nu a fost adus la club să îl înlocuiască. Nu a înțeles că la acest club nu există doar un post de antrenor. Dovadă că Dosoftei a antrenat în perioada cînd era coleg cu nea Marin lotul de fete al clubului, fără a avea vreun amestec în activitatea veteranului. Dosoftei a avut în cadrul clubului locul său distinct. Aș vrea ca toată lumea și, mai ales, nea Marin, să înțeleagă că pe acest om l-am respectat și îl respect pentru totdeauna, dorindu-i sănătate și viață lungă. La mulți ani, nea Marine! Bogdan Stoicescu
Pentru acest articol nu s-a adaugat nici un comentariu inca.
Adauga un comentariu la acest articol
|
| |
|
| Ultimele articole adaugate in aceasta categorie: |
|
|
|
|
3° C
-1° C
0° C
