În urmă cu 3 ani, cînd m-am reapucat la Buzău de presa sportivă, am trăit dese momente de mirare. Eu, un tip exigent și critic, cu mine însumi, dar și cu ceilalți, adesea vitriolant în pix, ajunsesem a scrie exclusiv de bine. Dar ce-i cu mine, mă întrebam adesea. Probabil că-n cei 5 ani de pauză, în care-am fost inginer la uzină, m-am maturizat, îndulcit, am devenit mai înțelept. Asta era explicația găsită de mintea mea atunci. Deși auzisem că Tulpan fusese omul negru pentru Gloria, mie mi se părea ok și scriam în consecință. Pe atunci la Gloria, mai erau Ion Viorel, Ilie Stan, Brebeanu și se reușea promovarea istorică după 20 de ani. După încă vreo 6-12 luni de bine, în care l-am periat inclusiv pe Fane Stoica, a început necazul. Gloria a început a merge din ce în ce mai prost, iar eu a scrie din ce în ce mai caustic. Parcă m-am întors în timp. Deși nu mi-am dorit deloc, am redevenit același cîine rău din trecut. Rămas aproape singur decident pe fotbal la club, Tulpan s-a colorat treptat în negru, așa cum îmi fusese descris inițial. Acum stau și (mă) întreb din nou, oare de ce atunci am putut scrie de bine și-acum (doar) de rău.
COMENTARII
GIL: GLORIA
Atita timp cit Primaru il tinen brate vei avea multe pagini de scris despre GLORIA.