Preşedintele american Barack Obama a pornit în cea mai dificilă misiune a sa şi anume un turneu de cinci zile, care îl va conduce în ţări precum Arabia Saudită, Egipt, Germania şi Franţa, nucleul vizitei reprezentându-l discursul programat pentru joi la Universitatea din Cairo şi adresat 'lumii islamice', scrie ziarul german Frankfurter Rundschau. Pe Obama îl aşteaptă un complicat joc de echilibre, el dorind în capitala egipteană să impulsioneze unul din marile sale proiecte de politică externă şi anume un nou raport între superputerea americană şi statele şi popoarele semilunii. Acest subiect traversează ca un fir roşu primele luni de mandat ale lui Obama. Deja în discursul său inaugural din luna ianuarie, cel de-al 44-lea preşedinte al SUA a vorbit pe treptele Capitoliului despre un nou 'respect' vizavi de musulmani. Primul interviu televizat al lui Obama de după preluarea mandatului a fost acordat postului arab de televiziune Al Arabija, în timp ce cu ocazia anului nou iranian el a trimis un mesaj video poporului iranian iar în aprilie a vorbit în Turcia despre rolul de punte între Vest şi Est al acestei ţări. Totul va culmina acum cu fluturarea retorică de ramuri de măslin la Cairo. Dificultatea practică a acestei sperate apropieri a devenit însă clară deja în preajma discursului de la Cairo.

Obama vizitează regatul conservator al Arabiei Saudite şi Egiptul lui Hosni Mubarak, două state arabe care sunt considerate ce-i drept aliate tradiţionale ale SUA dar al căror regim autocratic abia dacă dispune de legitimitate în ochii poporului, un fapt care a fost atent observat în regiune. Obama are nevoie de Mubarak şi de regele Abdullah pentru a repune pe picioare procesul de pace din Orientul Mijlociu, numindu-l pe Mubarak 'un aliat fidel în multe privinţe'. O apropiere prea mare faţă de aceşti conducători impopulari cu greu i-ar putea însă folosi preşedintelui american în itinerarul arab. Potrivit expertului în problemele Orientului Mijlociu Jon Alterman, luna de miere a preşedintelui în Orientul Mijlociu nu va dura prea mult, dat fiind că politica americană nu se schimbă. Mass-media arabe îi cer lui Obama încă înainte de discursul de la Cairo fapte concrete iar preşedintele recunoaşte el însuşi că faptele şi nu vorbele vor fi acelea care vor determina progresul. Pentru mulţi, un etalon pentru aceasta îl reprezintă gradul de disponibilitate al Washingtonului de a face presiuni asupra aliatului său, Israel.

Faptul că Obama nu efectuează cu ocazia acestui turneu o vizită în Israel este considerat de asemenea ca un semnal neobişnuit. Din punctul de vedere american, încercarea de a demonta neîncrederea şi respingerea faţă de SUA din partea lumii islamice nu ar trebuie să se facă pe spezele Israelului, pentru că, în cazul în care autorităţile israeliene vor avea îndoieli asupra sprijinului necondiţionat din partea puterii protectoare, creşte pericolul ca Israelul să-şi vadă el însuşi de interesele sale de securitate, incluzând aici posibilitatea unor lovituri militare contra instalaţiilor nucleare iraniene, iar Obama nu are desigur niciun interes să se întâmple aşa ceva. Din acest motiv, cea de-a treia etapă din cadrul vizitei lui Obama, Germania, primeşte o semnificaţie simbolică deosebită. După discuţii cu cancelarul Angela Merkel, vineri la Dresda, Obama va vizita fostul lagăr de concentrare de la Buchenwald, la a cărui eliberare, în 1945, a participat şi unchiul său Charlie Payne. Oficial, vizita lui Obama pe Ettersberg (cel mai înalt punct din oraşul Weimar, unde se afla amenajat lagărul), unde va fi însoţit de fostul prizonier al lagărului, Eli Wiesel, este una privată. Pentru Obama, vizita reprezintă însă şi o ocazie ca, într-un loc istoric, să-şi afirme ataşamentul faţă de responsabilitatea Americii pentru securitatea poporului evreu.

Pentru acest articol nu s-a adaugat nici un comentariu inca.
Adauga un comentariu la acest articol