Sansa Buzoiana > Arhiva > Nr. 3072



Vremea in


Cotidian 8 pagini,
se distribuie GRATUIT
numai împreuna cu
Sansa Buzoiana.
Suna NON-STOP la
0338 / 401.999


www.tipogruppress.ro




Editorial

DE LA DOR, LA CAPRA VECINULUI

articol de: George Cuşnaencu
Ca tânăr student la Facultatea de Limba şi Literatura română am fost încântat de o frumoasă poveste. Atunci când ajungeam la spinoasa problemă a traducerilor din limba română în alte limbi,  tribut pe care o literatură mai mică trebuia să-l plătească literaturilor mai mari, universale, ni se vorbea despre acea expresie care ni se părea îndestulătoare: tradutore, tradittore. Adică, atunci când traduci o operă literară, trădezi o mare parte din spiritul acelei creaţii care rămâne ascuns în mister. Cum să traduci, de pildă, acel curat-murdar al lui Caragiale în limba engleză fără să-i piară farmecul şi mai ales umorul nebun? Şi astfel, profesorii nostri ajungeau să ne pomenească un alt exemplu mitic, aşa ca pentru urechile diafane ale unor viitori specialişti, că există un cuvânt intraductibil în limba româna. Un cuvânt inexistent în alte limbi şi acesta era cuvântul dor. Atunci m-am simţit minunat şi această dezvăluirea avea să-mi omoare senzaţia stânjenitoare pe care o aveam atunci când auzeam pomenindu-se de expresia care părea să ne caracterizeze, după cum spuneau unii, cea cu capra vecinului. Sigur, povestea cu dorul intraductibil am auzit-o de atunci de milioane de ori printre intelectualii şi literaţii noştri. Că totul era o mică invenţie, pornită din necunoaştere sau din mitizare forţată, nu ştiu. Ce ştiu cu certitudine este că, aşa cum aveam să descopăr în urmă cu vreo zece ani, cuvântul dor nu este nici intraductibil şi nici specific doar limbii române. În limba portugheză există acest cuvând şi exprimă exact acelaşi lucru ca în limba română. Este suficient să asculţi melodia Cesariei Evora, Dor di Luna ca să te dumire    ti. O altă poveste, cu forţă de demitizare de astădată. este cea legată de expresia care ne caracterizează: să moară şi capra vecinului. O mulţime de eseişti şi analişti de tip nou cred că de asta nu putem noi, ca naţie, să mergem înainte: pentru că nu ne preocupă propria noastră avere, prorpiile noastre interese, ci, dacă lucrurile nu merg aşa cum trebuie, dorim cu ardoare să moară şi capra vecinului. Uite  la nemţi, zic analiştii cu un sfert de normă. În fine, azi mi s-a luat o piatră de pe inimă. Nu numai noi suntem singurii de pe Planetă meschini şi mioritici şi delăsători şi pizmaşi pentru că avem în sânge, ca nimeni alţii, principiul „să moară şi capra vecinului”. Sintagma cu care suntem catalogaţi în unicitatea şi cinismul ei e bine de aflat că nu ne onorează doar pe noi, sau cine ştie ce papuaşi pierduţi prin junglă. Ea există şi pe la case mai mari, deşi, din raţiuni propagandistice, nu este menţionată. Nici măcar de elitiştii care au trecut pe la seminariile din Heidelberg pentru a se întoarce cu o spoială de cultură şi o limbă păsărească fără nici o legătură cu germana. Aşadar, şi nemţii sunt ca fraţii noştri şi asta ne face să ne simţim puternici, chiar dacă ei au pierdut două războaie mondiale.   Schadenfreude este expresia nemţească, fără echivalent în limba engleză, care nu înseamnă altceva decât „bucurie pentru necazul altuia”. Cu alte cuvinte, în ideea atât de dragă nouă şi a celor care se bucură că ne este dragă, „lasă să moară şi capra vecinului”, deşi nici unul din cuvintele care alcătuiesc expresia nemţească nu pomeneşte nimic de vreo capră. Noroc cu vecinii pe care-i avem.
Bogdan Chirieac Ion Cristoiu Adrian Nastase Bogdan Olteanu Valentin Stan Radu Tudor

 

COMENTARII

Pentru acest articol nu s-a adaugat nici un comentariu inca.
Adauga un comentariu la acest articol

Presedinte:
Ion CRISTOIU
Director general:
Vlad PUFU