Sansa Buzoiana > Arhiva > Nr. 2986



Vremea in


Cotidian 8 pagini,
se distribuie GRATUIT
numai împreuna cu
Sansa Buzoiana.
Suna NON-STOP la
0338 / 401.999


www.tipogruppress.ro




Editorial

Filantropi și realiști (6)

articol de: Valentin STAN
Filantropi și realiști (6)
 

Congresul trebuia să fie convins ca europenii nu vor fi, din nou, bene­fi­cia­rii pasivi ai umbrelei de securitate americane, direcționate împotriva sovieticilor în Europa, doar pentru ca statele Europei să prospere liniștite, la adăpostul asistenței americane. Era nevoie ca europenii să facă pri­mul pas, pentru a demonstra că sunt gata să-și asume sarcina autoapărării, chiar dacă autoapă­ra­rea, fără spriji­nul american, era mai degrabă o glu­mă tristă, decât un simplu joc de cu­vin­te, de vreme ce puterile europene, neocupate încă de sovietici, erau, practic, incapabile să se apere la sfâr­șitul războiului.

Și pasul a fost făcut! Este vor­ba de încheierea Tratatului de apărare co­lectivă de la Bruxelles, din 1948, la care au participat Franța, Marea Bri­tanie, Belgia, Olanda, Luxem­burg. De fapt, titulatura completă a Trata­tu­lui era: Tratat de colaborare econo­mică, socială și culturală și de apă­rare colectivă. Articolul IV al acestui tratat specifica:

"Dacă oricare dintre Înaltele Părți Contractante ar fi obiectul unui atac armat în Europa, celelalte Părți Contractante, în concordanță cu articolul 51 din din Carta ONU, vor acorda Părții, astfel atacate, întregul ajutor militar și de altă natură care le stă în putere."

Acesta este articolul clasic al oricărui tratat de apărare colectivă, care conține garanțiile de securitate, în baza "principiului mușchetarilor": toți pentru unul și unul pentru toți! Această formulare configurează scopul unei organizații de apărare co­­lec­tivă, care este, întotdeauna, o ali­an­­ță politico-militară (fără ca reci­pro­ca să fie valabilă), bazată pe contract (tratatul) și angajamente ju­ri­dice obligatorii, pentru țările membre. Ele trebuie să ajute, militar, atunci când unul din aliați este atacat. Sistemul de apărare colectivă se deo­se­bește, astfel, fundamental de sis­te­mul de securitate colectiva, des­cris mai sus, prin prevederile Pac­tu­lui Li­gii Națiunilor. Sistemul de apă­ra­re co­lectiva, spre deosebire de cel al se­cu­rității colective, "are dinți", adică te poate apăra, datorită an­ga­ja­men­­te­lor de securitate ale aliaților. Ceea ce Liga Națiunilor nu a putut face, nici la momentul invadării Man­­ciuriei, în 1931, nici la momentul invadării Etio­piei, în 1935, nici la momentul ocupării zonei renane, în 1936, nici la momentul invadării Chi­nei, în 1937, nici la momentul in­va­dării Fin­lan­dei, în 1939 și lista poa­te continua.

E drept, alianța de la Bruxel­les, din 1948, nu avea suficiente re­sur­se pentru a putea fi pusă în practi­că, în caz de atac extern. Dar nici nu fu­sese inventată pentru a funcționa efectiv. Fusese inventată pentru a da un argument forte Americii: să se ală­ture unui astfel de aranjament de se­curitate, ceea ce ar fi transformat ali­anța, nu numai într-o puternică asu­mare juridică de obligații de secu­ri­tate, dar și într-o teribilă și puternică desfășurare de forțe, capabile să înfrângă orice inamic. Vorbim, evident, de formidabila forță militară a Americii.

Bogdan Chirieac Ion Cristoiu Adrian Nastase Bogdan Olteanu Valentin Stan Radu Tudor

 

COMENTARII

Pentru acest articol nu s-a adaugat nici un comentariu inca.
Adauga un comentariu la acest articol

Presedinte:
Ion CRISTOIU
Director general:
Vlad PUFU