Sansa Buzoiana > Arhiva > Nr. 2973



Vremea in


Cotidian 8 pagini,
se distribuie GRATUIT
numai īmpreuna cu
Sansa Buzoiana.
Suna NON-STOP la
0338 / 401.999


www.tipogruppress.ro




Editorial

Rusia scăldată īn sīnge de Arghezi (4)

articol de: Ion CRISTOIU
Rusia scăldată īn sīnge de Arghezi (4)
 

Ruşii au o gaură-n cap
Toţi ruşii cunoscuţi de tīnărul Arghezi īn Elveţia au o gaură īn cap. Alexei, de exemplu, e o maşinărie de numărat: "Ştie tot ce vrei Alexei şi ştie adīnc. Enciclopedia lui uriaşă merge pīnă la amănunte, ţinute la zi. Spune cu preciziune cīţi locuitori are un oraş, dar şi ce garnizoană militară are şi ce īntindere īn hectare. Curiozitatea lui statistică pare suspectă. (…)
Ştie cīte pagini de manuscris numără o compoziţie de Beethoven, dimpreună cu conţinutul muzical. Neavīnd instrument, nici voce ca să ţi-l cīnte, Alexei fluieră fraza din pagina 72 ter a unei simfonii."
Tīnărul mai are şi alte două ciudăţenii. E totdeauna contra şi e lipsit de simţul proprietăţii: "Cu atītea daruri nule, salvīnd aparenţele, Alexei moare de foame. E contra ţarului, contra militarismului, contra proletariatului, contra revoluţiei, contra războiului… Īntre atīţia contra-contra, un rus găseşte loc pentru o nuanţă şi, dacă nu īnfiinţează o sectă sau un balet nou, face un nucleu politic īn mahalaua lui. O idee nouă īncepe la Alexei cu Nu, se continuă cu Dacă şi Aşadar şi concluzia ei logică e o maşină infernală."

De la un ins Arghezi sare la o colectivitate. Absenţa simţului de proprietate explică revoluţia rusă:
"La Berna, se putea citi pe biletele de īnchiriat odăi mobilate īn trei limbi federale că «Nu pentru ruşi». Ruşii erau excluşi din inima Europei, īncă de pe la 1906 şi ceva. Se prezinta Rascolnikov, īi plăcea odaia, da un acont şi noaptea mai dormeau cu el īn pat, pe scaune şi pe jos, īncă douăzeci de compatrioţi cu chică, şapcă şi barbă. Cămaşa cu gura īntr-o parte, cu nasturele subt maxilar şi ureche īi deosebeşte numaidecīt. Dormitorul adună de-a valma fete şi băieţi. Fata fiind, şi după Bakunin şi după Kropotkin, un camarad, sexul e o chestiune secundară şi sfielile delicate sīnt dominate de «idee»."

Cu acuitate de moralist e surprinsă o altă notă de esenţă a spiritului rusesc. Nevoia de a tăifăsui īn contradictoriu, de cele mai multe ori asupra unor gratuităţi ce nu explică īnverşunarea:

"Discuţiile īncep, la toată ora din zi şi din noapte, cu problemele pe care Europa sau le-a rezolvat cu cīteva sute de ani mai ‘naint, sau le-a lăsat să aştepte o conjunctură nouă. Una din ele este fundamentală: dacă există sau nu Dumnezeu. Zece argumentatori īl afirmă, zece tăgăduindu-l, dar īn fiecare rus un fel de Dumnezeu există orişicum, chiar īn negaţiune totală; rīvna de īnchinător, absorbit īntr-o iluzie halucinantă. Sau se discută dacă Moličre e mai mare decīt Gogol, o noapte īntreagă. Gogol rămīne uneori mai mare, motivat că lucrătorii tipografi din Moscova rīdeau īn hohote cīnd īi culegeau īn manuscris zaţul ediţiei īntīi. Dar unul īşi aduce aminte spre ziuă, căscīnd pe parchet, pricina pentru care totuşi e mai mare Moličre şi discuţia este reluată de-a capo."

Bolşevismul şi stalinismul, revoluţia şi teroarea īşi au rădăcina īn nepăsarea faţă de viaţă. Ruşii īntīlniţi de Arghezi sīnt fanatici prin definiţie: "Tatiana Leontiev, fiica unui general de la Curte, e revoluţionară. Primea bani mulţi de acasă, pentru o viaţă de lux, şi īnvăţa la Şcoala de Chimie. Vorbind, răscolea cu degetele agitate un şir de mătănii de mărgăritare ce-i ocolesc graţiosul grumaz. Cu cīteva zile mai ‘nainte i se comunicase de poliţia imperială, care serveşte şi īmpărăţia şi revoluţia īn părţi egale, că ţarul va trece incognito prin Bāle spre Paris.
Fata dete fuga la Bāle, aşteptīnd cīteva trenuri. Supărată, flămīndă şi obosită a intrat īn cea mai scumpă ospătărie din oraş. O elită cosmopolită din marea finanţă, industrie şi intelectualitate adaugă la strălucirea localului propria ei reverberaţie. Īşi face apariţia ţarul, urmat de doi lachei! Tatiana se scoală de la masă şi-l fulgeră pe ţar de la distanţă cu patru gloanţe de revolver, īn panica de briliante şi mătăsuri a selectului public, trezit la realităţi neprevăzute. Asasinatul dăduse greş. Ţarul era un industriaş care semăna leit cu Nicolae al II-lea, un oarecare Müller."

De aici lejeritatea cu care primesc ruşii din exil veştile despre moartea, prin spīnzurare, a colegilor, chiar şi cīnd aceştia sīnt tineri: "La masa rotundă, un loc e cīteodată gol. «Nu aşteptăm pe Vasiliev?», īntreb politicos. O rusoaică de līngă scaunul lui, logodnica lui Vasiliev,  răspunde: «Azi n-o să vie la masă». Īntreb: «Prepară un examen?». Domnişoara Tecla răspunde: «A plecat la Varşovia». Mă mir: «Aşa brusc, fără să spuie nimic?». Domnişoara rīde: «Duce manifeste». După cīteva zile domnişoara Tecla vine la masă cernită la braţ. La Varşovia, Vasiliev a fost spīnzurat. Asta e īntr-o miercuri. Vineri pleacă la Varşovia domnişoara. Pīnă marţi e spīnzurată şi ea. Masa continuă, băieţii şi fetele se primenesc īn locurile goale continuu, continuu spīnzuraţi şi cīteodată nu mai e cine să facă prezentările noilor veniţi. Cei rămaşi īn viaţă rīd, glumesc, īnvaţă, pīnă la spīnzurătoare. Mă uit din locul meu la aceşti ruşi, care primesc viaţa şi moartea ca o cartă poştală şi caut să văd īn ei cu ochii strīnşi, ca īntr-o zare goală. Arde ceva şi scoate fum des. Sīnt īn nestare să desluşesc. Intelectualitatea acestor fete zvelte şi băieţi ieşiţi din papură şi pustietate te posomorăşte. Īn loc de viaţă mai multă, ei aduc īn cap şi īn ghiozdan moarte mai multă. Geamantane cu sīnge."

Bogdan Chirieac Ion Cristoiu Adrian Nastase Bogdan Olteanu Valentin Stan Radu Tudor

 

COMENTARII

Pentru acest articol nu s-a adaugat nici un comentariu inca.
Adauga un comentariu la acest articol

Presedinte:
Ion CRISTOIU
Director general:
Vlad PUFU