Sansa Buzoiana > Arhiva > Nr. 5823 > Religie Nr. 5823 de vineri, 8 februarie 2019  
 

Supliment saptamanal de fotbal, numarul 34





Vremea in


Cotidian 8 pagini,
se distribuie GRATUIT
numai împreuna cu
Sansa Buzoiana.
Suna NON-STOP la
0338 / 401.999


www.tipogruppress.ro




Religie

Doi poeți români față în față: Mihai Eminescu și Grigore Vieru (IV)

articol de: Sava BOGASIU
Doi poeți români față în față: Mihai Eminescu și Grigore Vieru (IV)
 

(continuare din numărul trecut)

Toată viața, Grigore Vieru și-a manifestat pre­țuirea față de poetul Eminescu, a cărui operă l-a inspirat, după cum el însuși mărtu­ri­sește:  "Eminescu este izvorul, ramul. Un verde ne vede. Cred că nu scriam niciodată acest vers, dacă nu-mi limpezeam fruntea și ochii în apa izvorului, în verdele ramului eminescian". 
Eminescu și Vieru au militat cu timp și fără timp pentru unirea neamului românesc despărțit vremelnic de apa Prutului. Poetul Grigore Vieru a sperat toată viața că va prinde ziua cea mare a unirii Basarabiei cu țara-mamă, când: "Frate în frate/ Nu va mai trage atunci./ Și ne vom minuna/ Privindu-ne chipul/ În apele clare răsfrânt,/ Atât de mult semănând/ Unul cu altul". ("Chipul în ape răsfrânt").
Pentru Vieru, Eminescu a fost marele român al Basarabiei, a fost o icoană vie. Mihai Eminescu a fost pentru Grigore Vieru poetul care l-a ajutat cel mai mult ca să nu fie în exil în propria limbă înăbușită de puterea sovietică. Grigore Vieru a respirat aerul eminescian și s-a hrănit cu pâinea poeziei lui Eminescu.
Același sentiment l-au avut și românii din vremea noastră, trăitori în Basarabia crucificată între Nistru și Prut. Ei au respirat din poezia românească a lui Grigore  Vieru și s-au adăpat din opera lui sacră. Toți românii de peste Prut au văzut în Vieru un simbol, o stea, un luceafăr plin de lumina poeziei închinate Patriei.
Moartea poetului național Eminescu a îndoliat toată suflarea românească, ca și plecarea la ceruri a lui Grigore Vieru.
La moartea lui Eminescu, marele basarabean B. P. Hașdeu scria în necrologul dedicat acestui mare poet național: "El va trăi, deși a murit nebun; vor muri însă pe vecie nenumărați înțelepți care au lăsat să înnebunească un Eminescu". "Nenumărații înțelepți" n-au dispărut nici astăzi. Numele lor vor fi uitate chiar mâine...
 Despre marele Eminescu se va vorbi o veșnicie, ca și despre Grigore Vieru, ei fiind ca două flori răsădite pe câmpia Limbii Române. Dragostea și respectul deosebit pe care Vieru le-a manifestat față de marele Eminescu se văd și din poezia închinată lui: "La zidirea soarelui, se știe/ Cerul a muncit o veșnicie,/ Noi muncind întocmai ne-am ales cu,/ Ne-am ales cu domnul Eminescu,/ Domnul cel de pasăre măiastră,/ Domnul cel de nemurirea noastră,/ Eminescu./ Suntem în cuvânt și toate/ Floare de latinitate/ Sub un cer de stele sudice!/ De avem sau nu dreptate,/ De avem sau nu dreptate,/ Eminescu să ne judece!/ Mi-l furară, Doamne, adineauri/ Pe înaltul domn cu tot cu lauri,/ Mă uscam de dor, în piept cu plânsul,/ Nu știam că dor mi-era de dânsul,/ Nu știam că doina mi-o furară/ Cu străvechea și frumoasa Țară,/ Eminescu".

În 2009, pe 15 ianuarie, Grigore Vieru, la marele praznic al poetului Mihai Eminescu, organizat la Cahul, a adus ultima sa jertfă Limbii Române de peste Prut. Nimic nu este întâmplător, cu atât mai mult moartea unui poet de talia lui Grigore Vieru, plecat în lumea poeților ce cântă-n ceruri Leru-i ler:  "Gândul îndreptat în sus,/ Leru-i ler,/ Este drumul lui Iisus,/ Leru-i ler,/ Lacrima ce curge-n jos,/ Leru-i ler,/ Este vorba lui Hristos,/ Leru-i ler,/ Câte căi și cărărui,/ Leru-i ler,/ Toate-s ale Domnului,/ Leru-i ler,/ Oare ce se întâmpla,/ Leru-i ler,/ Domnul de nu se-ntrupa,/ Leru-i ler,/ Atunci nu s-ar fi născut,/ Leru-i ler,/ Eminescu cel durut,/ Leru-i ler." ("S-aud pașii lui Hristos - colind").

Ziaristul basarabean Constantin Tănase, redactor la ziarul "Timpul", scria: "Numele lui Grigore Vieru nu a murit, el nu a avut nimic cu moartea. Vieru a avut ce a avut cu viața. De aceea, Grigore Vieru nu va fi uitat atât timp cât este și va fi Basarabia română, acest "copil înfășat cu sârmă ghimpată"." La slujba de prohodire a marelui poet eminescian Grigore Vieru, protoiereul Ion Ciuntu, de la Catedrala "Sfânta Teodora de la Sihla", situată în centrul Chișinăului, spunea: "Prin moartea lui Eminescu și a lui Grigore Vieru a înviat Limba Română și mai mult aici, în Basarabia". Criticii de specialitate în literatura română sunt așteptați să elaboreze studii comparative asupra acestor doi luceferi ai neamului românesc: Mihai Eminescu și Grigore Vieru, care au trăit și au murit pentru același crez literar: LIMBA ROMÂNĂ.

 

COMENTARII

Pentru acest articol nu s-a adaugat nici un comentariu inca.
Adauga un comentariu la acest articol

Ultimele articole adaugate in aceasta categorie:
Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu
Duminica Vameșului și a Fariseului
În Biserica Ortodoxă începe, odată cu Duminica Vameșului și a Fariseului perioada Triodului
Iubirea de Biserică și de Patrie - cele două aripi ale operei eminesciene

Click aici pentru toate articolele din categoria Religie

 
Presedinte:
Ion CRISTOIU
Director general:
Vlad PUFU