Sansa Buzoiana > Arhiva > Nr. 5819 > Religie Nr. 5819 de vineri, 1 februarie 2019  
 

Supliment saptamanal de fotbal, numarul 34





Vremea in


Cotidian 8 pagini,
se distribuie GRATUIT
numai împreuna cu
Sansa Buzoiana.
Suna NON-STOP la
0338 / 401.999


www.tipogruppress.ro




Religie

Doi poeți români față în față: Mihai Eminescu și Grigore Vieru (III.)

articol de: Sava BOGASIU
Doi poeți români față în față: Mihai Eminescu și Grigore Vieru (III.)
 

(continuare din numărul trecut)

Pentru a-și cîștiga "pîinea cea de toate zilele", Mihai Eminescu a fost nevoit să se angajeze ca sufleur în trupa de teatru a lui Iorgu Caragiale, calitate în care participă la multe turnee prin țară, însoțit de multe geamantane cu cărți.

Cu acest prilej a cunoscut el mulți intelectuali, care l-au marcat pentru totdeauna. Eminescu a devenit un mare iubitor al istoriei noastre naționale și un bun cunoscător al tradițiilor strămoșești, pe care le evocă în multe poezii. Pentru Mihai Eminescu, Ștefan cel Mare este "eroul fără de moarte" și "Soarele" Moldovei, simbol al viitorului stat unitar și independent romîn.

"Moldova putea bine să ție pe a sa frunte/ Diadema-i eternă... și flamura cea cruntă/ S-o-nalțe pentru lege... iar sabia ei lată/ Întinsă să arate izbînda lăudată/.../ E un popor... o limbă... i-un singur Dumnezeu/ Fă taurul Moldovei pe fruntea lui să poarte.../... clopotul lui Ștefan Vodă ce, cînd vremile se schimbă/ Mișcă pururea pe sine grea proorocita limbă" ("Închinare lui Ștefan Vodă").

În vechiul regim sovietic, poezia nu era prețuită ca să te poți întreține prin ea, de aceea tînărul poet Grigore Vieru este nevoit să se angajeze ca referent la Uniunea Scriitorilor din Chișinău, apoi redactor la Editura "Cartea Moldovenească", unde are prilejul de a se întîlni cu mulți intelectuali și mai ales să citească foarte multă literatură intelectuală. În această perioadă publică volumul "Numele Tău", prefațat de Ion Druță. Această carte a declanșat începutul unei sincronizări a poeziei sale cu cea scrisă în țara-mamă. Trei poeme din acest volum sînt intitulate: "Tudor Arghezi", "Lucian Blaga", "Brîncuși", și două sînt închinate lui Nicolae Labiș și Marin Sorescu.

Ca și Eminescu, Grigore Vieru a avut un cult deosebit față de istoria însîngerată a poporului român. Poezia lui Vieru este un strigăt de revoltă împotriva tuturor celor care ne-au falsificat istoria, cultura și credința:

"Ei otrăvesc pămîntul/ Și izvorul, ah, bietul!/ Ei sînt gata să tragă/ În cei care-și cer alfabetul!/ Ei lingușesc străinul/ Cu struguri și glume!/ Ei spun zdrasti/ Propriei mume!/ Ei spun că Ștefan cel Mare/ Armonia urbană o strică!/ Ei ne-au mințit la școală/ Că nu avurăm nimică!" ("13 strofe despre mankurți").

În strînsă legătură cu istoria, Mihai Eminescu, în opera sa, evocă natura țării noastre, amintind de concepția naturistă a dacilor, înfrățiți cu înălțimea munților, cu umbra protectoare a pădurilor "unde-n codrii de aramă cîntă-n crengi arfe atîrnate".

"Împărat slăvit e codrul,/ Neamuri mii îi cresc sub poale,/ Toate înflorind din mila/ Codrului, Măriei Sale/.../ Și orice menire e-n zadar/ Natura astfel leagă/ În orice ghindă de stejar/ E o pădure-ntreagă".

Pentru Grigore Vieru, legătura omului cu natura este definitorie. Nichita Stănescu, un mare admirator al poetului basarabean, spunea: "Grigore Vieru a transfigurat natura gîndirii în natura naturii". "Prin codrul cu tei și fag/ Se numeau așa de drag./ Că și fagii, albii tei,/ Se numeau așa-ntre-ei./ -Zmeule, al meule!/ Prin codrul cu roșii fragi/ Își erau așa de dragi,/ Că se sărutau sub ei/ Calul lui cu-al dumneaei!/ Pasărea, o zărzărea!" ("El și ea"). 

Poetul Vieru o zărește pe mama sa tot timpul în mijlocul naturii: "Seara pe deal/ Soarele seamănă/ C-o ultimă pită,/ Se răresc frunzele./ Se răresc apele./ Pleca-vor și buzele/ Tale?! Pleoapele?!" ("Seara pe deal").

În viziunea poetică a lui Eminescu, natura semnifică simbolul armoniei cu pămîntul strămoșesc, avînd ca eroi ai epopeii naționale pe Mircea cel Bătrîn, Ștefan al Moldovei și Mihai Viteazul, ilustrul domnitor al unității și independenței naționale, "Îngerul Unirii" celor trei țări romîne: Moldova, Muntenia și Transilvania. Pătruns de o imensă iubire față de Patrie, Mihai Eminescu ne-a lăsat cel mai frumos imn dedicat Ro­mâ­niei: "Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie,/ Țara mea de glorii, țara mea de dor!/.../ La trecutu-ți mare, mare viitor" ("Ce-ți doresc eu ție"). 

Pentru Grigore Vieru, Eminescu este un "reper absolut", "lacrima de foc a universului". De aici și Le­gă­­mîntul de a zăbovi "deasupra cărții sale".

Centenarul morții lui Mihai Eminescu a devenit un pretext foarte bun pentru Grigore Vieru de a organiza la Opera din Chișinău, în 1989, un simpozion național în care își arată dragostea și recunoștința față de Luceafărul poeziei românești. De la Grigore Vieru ne-a rămas o frumoasă poezie închinată lui Eminescu:

"Știu: cîndva, la miez de noapte,/ Ori la răsărit de Soare,/ Stinge-mi-s-or ochii mie,/ Tot deasupra cărții Sale./ Am s-ajung atunce, poate,/ La mijlocul ei aproape,/ Ci să nu închideți cartea,/ Ca pe recele-mi pleoape,/ S-o lăsați așa deschisă,/Ca băiatul meu ori fata/ Să citească mai departe/ Ce n-a dovedit nici tata./ Iar de n-au s-auză dînșii,/ Al străvechei slove bucium,/ Așezați-mi-o ca pernă/ Cu toți codrii ei în zbucium." ("Legămînt")

(va urma)

 

COMENTARII

Pentru acest articol nu s-a adaugat nici un comentariu inca.
Adauga un comentariu la acest articol

Ultimele articole adaugate in aceasta categorie:
Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu
Duminica Vameșului și a Fariseului
În Biserica Ortodoxă începe, odată cu Duminica Vameșului și a Fariseului perioada Triodului
Iubirea de Biserică și de Patrie - cele două aripi ale operei eminesciene

Click aici pentru toate articolele din categoria Religie

 
Presedinte:
Ion CRISTOIU
Director general:
Vlad PUFU