Sansa Buzoiana > Arhiva > Nr. 5675 > Religie Nr. 5675 de vineri, 4 mai 2018  
 

Supliment saptamanal de fotbal, numarul 34





Vremea in


Cotidian 8 pagini,
se distribuie GRATUIT
numai împreuna cu
Sansa Buzoiana.
Suna NON-STOP la
0338 / 401.999


www.tipogruppress.ro




Religie

Tristețea unei lumi "fericite"


Bolile trupești

Dialoguri cu Sava Bogasiu

Bolile trupești
 

Bolile trupești apar ca urmare a bolilor sufletești?

Există un raport direct proporțional ca-n matema­tică. Cu cît se înmulțește  păcatul în noi, crește și suferința în noi. Pe măsură ce se agravează o boală sufletească crește pericolul bolilor trupești. Există un vechi proverb: "mens sana in corpore sano" adică: "minte sănătoasă în corp sănătos", care poate fi înțeles și astfel: "suflet sănătos în trup sănătos".

Dacă sufletul nostru este sănătos și trupul devine sănătos și invers, cînd sufletul se  îmbolnăvește din cauza păcatelor săvîrșite, atunci și trupul bolește și trece printr-o suferință fizică, care poate declanșa chiar moartea. (Romani 6,23).

Păcatul primordial numit și păcatul neascultării de glasul sau de porunca lui Dumnezeu, pe care l-au săvîrșit cu bună știință Adam și Eva, a adus și durerea, suferința în lume. Dumnezeu s-a adresat imediat Evei spunîndu-i după săvîrșirea păcatului:  "în dureri vei naște copii" (Facerea 3,16). 

În Evanghelia după Ioan, (capitolul 9), se redă vindecarea unui orb din naștere. Cînd l-au văzut ucenicii pe acest bolnav au întrebat imediat pe Iisus Hristos: "cine a păcătuit, acesta sau părinții lui de s-a născut orb? Iisus a răspuns: «Nici el n-a păcătuit, nici părinții lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu»"  (Ioan 9, 2-3). De aici reiese că, uneori, suferința, boala fizică, nu sînt obligatorii și urmarea ori consecința unor păcate.

Important de reținut este faptul că noi trebuie să ne ferim mereu de păcate, să nu le săvîrșim, deoarece ele produc suferință. Acum sau mai tîrziu, totul se plătește în viață. Un păcat nespovedit la timp, și fără canon de pocăință pentru el, aduce boală sufletului. Trebuie să învățăm că suferința sau boala fizică este și o încercare, un mijloc de verificare a credinței noastre, de  redobîndire a dragostei față de Dumnezeu în necazuri.

Sînt persoane care reușesc să ascundă că sînt depresive. Cum pot fi depistate?

Cel mai greu este să pătrunzi în sufletul omului, să afli ceea ce se petrece în ființa umană. Un duhovnic poate depista și suspecta prezența depresiei la o persoană chiar în spatele unui zîmbet aparent, de circumstanță. În multe cazuri întîlnite, simptomele depresiei ascund mînie sau agresivitate neexprimată care, într-o teorie tradițională, este direcționată către propria persoană. Reacțiile depresive au fost clarificate în diverse moduri: depresie reactivă versus endogenă; primară versus secundară, unipolară versus bipolară.

Depresia reactivă numită și exogenă sau nevrotică apare în mod obișnuit ca reacție la o traumă reală sau imaginară și este acompaniată de anxietate.

Depresia endogenă  numită și autonomă, sau de intensitate psihotică, apare spontan și implică o dispe­rare intensă, uneori acompaniată de o tendință de autodistrugere; persistă o lungă perioadă și se vindecă foarte greu.

Depresia unipolară se referă la episoade depresive, care survin ciclic, iar depresia bipolară este încadrată în psihoza maniaco-depresivă și presupune perioade de mînie alternate cu perioade depresive. 

De ce tot mai multă lume este tristă și nefericită?

Tristețea și nefericirea au același izvor: lipsa credinței puternice în Dumnezeu. Atunci cînd ne aflăm singuri, oriunde am fi, ne cuprinde o teamă, frică, deznădejde. Prezența unei persoane lîngă noi ne dă siguranță, încredere, ajutor, bucurie. Atunci cînd Îl avem pe Dumnezeu în noi înșine, Îl simțim ca pe o prezență vie în inima noastră. În acele momente avem o mare bucurie sufletească, o nădejde și o stare de fericire pornește în ființa noastră. Primele cuvinte pe care Mîntuitorul Hristos le-a spus femeilor triste și nefericite care veniseră în cimitir, să caute trupul lui Iisus au fost:  "Bucurați-vă"  (Matei 28,9). 

Viața cu Dumnezeu este o bucurie deoarece El este "Viață", "Veșnicie", "Înviere", "Mîntuire". Se află o strînsă legătură între bine și bucurie, între datorie și bucurie.

Întotdeauna cînd facem un bine cuiva, dezinteresat, simțim o stare de bucurie lăuntrică. A face un bine unei persoane este menirea noastră pe acest pămînt. Cu cît facem mai mult bine, bucuria crește, se amplifică în noi. Răul pe care-l facem aduce tristețe, deznădejde, iar binele aduce liniște și fericire.

Binele întotdeauna trebuie făcut și bine. Este bine să ajuți un sărac, dar nu cu bani furați. Poți să ai de toate, dar dacă nu-L ai pe Dumnezeu nu ai nimic. De asemenea, am întîlnit persoane nevoiașe, suferinde și totuși aveau în sufletul lor o stare de liniște, bucurie, deoarece simțeau deasupra lor mîna lui Dumnezeu, care nu ne părăsește.

Important este să ne punem mereu încrederea și El, să-L iubim pe Dumnezeu. Să ne bucurăm de tot ce avem și atunci bucuria crește și mai mult în noi. Cu cît vom citi mai mult din Biblie, vom descoperi că izvorul fericirii este Dumnezeu.

 

COMENTARII

Pentru acest articol nu s-a adaugat nici un comentariu inca.
Adauga un comentariu la acest articol

Presedinte:
Ion CRISTOIU
Director general:
Vlad PUFU