Sansa Buzoiana > Arhiva > Nr. 5528 > Religie Nr. 5528 de vineri, 8 septembrie 2017  
 

Supliment saptamanal de fotbal, numarul 33





Vremea in


Cotidian 8 pagini,
se distribuie GRATUIT
numai împreuna cu
Sansa Buzoiana.
Suna NON-STOP la
0338 / 401.999


www.tipogruppress.ro




Religie

MARE ESTE DUMNEZEU!


Puterea rugăciunii (II.)

articol de: Sava BOGASIU
Puterea rugăciunii (II.)
 

(Continuare din numărul trecut)

Cum poate încăpea Dumnezeu în inima omului?

La Dumnezeu totul este posibil. Pentru El orice minune este ceva natural. Nu există limită de putere la Dumnezeu. Tot Universul care ne înconjoară este creația lui Dumnezeu, plină de taine și mistere pentru noi oamenii. Dacă citim cu luare aminte Biblia, cartea lui Dumnezeu, vom descoperi, de fiecare dată, multe lucruri extraordinare, minuni, taine, care depășesc înțelegerea noastră omenească. Evanghelia lui Hristos este plină de paradoxuri, de întîmplări și de fapte ciudate, uimitoare, care ne fac să exclamăm, din adîncul sufletului nostru: Mare este Dumnezeu! Religia creștină este în sine un miracol. Nașterea lui Iisus Hristos, - Fiul lui Dumnezeu - Tatăl, dintr-o fecioară pămîntească, învierea Lui din morți a treia zi și înălțarea Sa la ceruri cu Trupul Său, sînt mari minuni care nu pot fi explicate rațional de noi oamenii. La fel și această sintagmă biblică: "Dumnezeu în inima omului", nu poate fi explicată științific, dar ea, în realitate, este adevărată. Cuvîntul "inimă" are două înțelesuri diferite, în primul rînd, inima este un organ vital pentru trupul omenesc, care face să circule sîngele în corp. Atunci cînd inima omului încetează să mai bată, viața pămîntească încetează definitiv. La conceperea omului prin fecundare, primul organ care apare în trupul copilului este inima și, de asemenea, după ce moare omul, ultimul organ din trup care se descompune este tot inima, care, după 40 de zile intră în putrefacție.
Acesta este unul dintre motivele pentru care se face parastasul de 40 de zile după ce moare orice om. Și tot la 40 de zile după moarte, sufletul omului se înfățișează înaintea lui Dumnezeu pentru evaluare și stabilizarea lui în rai sau în iad, în funcție de faptele omenești săvîrșite pe pămînt.

Cuvîntul "inimă", în contextul Bibliei, mai are și un sens afectiv și spiritual. Mîntuitorul Iisus Hristos ne spune că inima omului nu este numai sediul afecțiunilor, ci și locul și centrul întregii vieți duhovnicești a omului (Matei 13,15; I Corinteni 2,9). Evanghelia ne spune că inima omului este izvorul credinței și al mîntuirii (Marcu 11,23). "Că de vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul și vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morți, te vei mîntui". "Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturisește spre mîntuire" (Romani 10, 9-10) Inima omului urcă spre cele cerești.  "Agonisiți-vă comoară în ceruri... Căci unde este comoara voastră (nepieritoare), acolo va fi și inima voastră" (Luca 12, 33-34). 

Inima omului este ca un sanctuar, potir în care poate sălășlui Dumnezeu, în Apocalipsă, ultima carte din Biblie, este descris cum Dumnezeu - Iisus Hristos stă și bate la ușa inimii noastre a oamenilor:  "Iată, stau la ușă și bat; de va auzi cineva glasul Meu și va deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el și el cu Mine" (Apocalipsă, capitolul 3, versetul 20). Din acest text biblic, descoperim două lucruri interesante și anume: că Dumnezeu vrea să intre în inima noastră și că nu vine cu mîna goală, ci ne aduce și hrană sufletească, ca să cineze cu noi. Ba mai mult, El ne-a dat ca hrană veșnică Trupul și Sîngele Său prin Sfînta împărtășanie. "Luați, mîncați, acesta este Trupul Meu. Beți dintru acesta toți, că acesta este Sîngele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor" (Matei 26, 26-27).

Ca să intre Dumnezeu în inima omului are nevoie și de acceptul lui, de voința lui. Pentru Dumnezeu, libertatea este ceva sacru pe care Mîntuitorul Dumnezeu o respectă cu sfințenie tot timpul. Atunci cînd ne exprimăm în mod liber voința de a-L primi pe Dumnezeu și ne curățim inima prin spovedanie, căință înlăcrimată și fapte bune, noi devenim deja un locaș unde poate locui în toată plinătatea Sa, Mîntuitorul Hristos.

Măreția lui Dumnezeu nu stă doar în plus infinit, ci și în minus infinit.

Dumnezeu este atît de mare încît Universul întreg nu-L poate cuprinde și, în același timp, El se poate micșora atît de mult încît poate intra și în inima noastră. Totul este posibil la Dumnezeu. Ce înseamnă a fi un om adevărat? în aceste vremuri mai putem fi oameni adevărați? La Dumnezeu, totul este posibil. Oricît de grele ar fi vremurile, Dumnezeu este Unul și Același, El nu ne părăsește. Aurul este aur oriunde îl punem; și dacă este în gunoi, noroi, locuri spurcate, aurul rămîne tot aur, el nu poate fi întinat de nimic. La fel și omul credincios. El se menține curat sufletește. A fi om este mare lucru. Cel mai mare mister din acest Univers este omul. El este ființa cea mai minunată, complexă și universală. Un mare sfînt părinte teolog (Maxim Mărturisitorul) spunea că "omul este un microcosmos". Cu alte cuvinte, în om se cuprinde tot Universul. Cosmosul are o parte văzută și alta nevăzută, dar amîndouă sînt adevărate și ele există cu adevărat. La fel și omul, are două părți: una văzută, care este trupul, și alta nevăzută, care este sufletul. A fi om adevărat înseamnă a fi conștient tot timpul că ești creația lui Dumnezeu, că ai fost creat după "chipul și asemănarea lui Dumnezeu". Noi, oamenii, nu provenim din maimuțe, nu am evoluat din animale. Un om adevărat nu trăiește doar pentru mîncare și plăcere aici pe pămînt. Fiecare dintre noi venim de la Dumnezeu, pe pămîntul acesta care-i aparține Lui Dumnezeu și după moarte ne întoarcem tot la Dumnezeu. Viața omenească are o altă dimensiune, care diferă de cea a animalelor.

Omul este creat pentru a se îndumnezei, adică a se spiritualiza. Omul este chemat să lucreze pentru veșnicie. Omul adevărat este tot timpul un om bun, așa cum a fost creat de Dumnezeu. Omul adevărat este omul care luptă împotriva păcatului și a răului. Omul adevărat Îl caută mereu pe Dumnezeu, trăiește cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu. Omul adevărat este o persoană jertfelnică pentru binele celor din jurul lui; o ființă socială, îngăduitoare cu cei din jur. Un om adevărat are respect față de Dumnezeu și față de toți oamenii. Omul adevărat iubește natura pe care Dumnezeu i-a dăruit-o. Omul adevărat este omul plin de omenie, de credință și de iubire.

 

COMENTARII

Pentru acest articol nu s-a adaugat nici un comentariu inca.
Adauga un comentariu la acest articol

Presedinte:
Ion CRISTOIU
Director general:
Vlad PUFU