Sansa Buzoiana > Arhiva > Nr. 5471 > Religie Nr. 5471 de vineri, 16 iunie 2017  
 

Supliment saptamanal de fotbal, numarul 33





Vremea in


Cotidian 8 pagini,
se distribuie GRATUIT
numai împreuna cu
Sansa Buzoiana.
Suna NON-STOP la
0338 / 401.999


www.tipogruppress.ro




Religie

MARE ESTE DUMNEZEU!


ÎNTOARCEREA LA DUMNEZEU

articol de: Sava BOGASIU
ÎNTOARCEREA LA DUMNEZEU
 

Partea cea mai impresionantă din "Pilda fiului risipitor", care ne mișcă pînă la lacrimi, este întoarcerea lui, din țara păcatului, la tatăl său, care l-a primit cu bucurie și dragoste părintească. Acel "fiu" a experimentat, pe propria lui piele, ce înseamnă îndepărtarea de Dumnezeu, de Părintele Ceresc, și unde îl poate duce păcatul pe om. Înstrăinarea de Dumnezeu l-a făcut să-și piardă averea, toate darurile primite de la tatăl său. 

Din "fiu de împărat", acel tînăr ajunge un biet cerșetor, slugă la un stăpîn care avea o turmă de porci. Acel tînăr dorea să mănînce măcar din roșcovele cu care se hrăneau porcii, dar stăpînul nu-i dădea voie. Cîtă decădere morală! Să ajungi mai rău decît animalele! Iată unde duce îndepărtarea de Dumnezeu!

Stînd în această mizerie materială și spirituală, deodată, în inima lui se trezește dorul de Tatăl cel Ceresc. Își aduce aminte ce bine era în casa părintească, care poate fi Biserica lui Dumnezeu. Se gîndește cît de bine o duceau toți cei din casa tatălui, nesuferind de nimic. A început să aibă mustrări de conștiință pentru păcatele săvîrșite, și-a dat seama de marea greșeală pe care a făcut-o și a zis în sinea lui: "Sculîndu-mă, mă voi duce la tatăl meu și-i voi spune: Tată, greșit-am Cerului și față de tine, nu mai sînt vrednic să mă numesc fiul tău" (Luca XV18-19). 

Fiul din această pildă rostită de Mîntuitorul, se hotărăște să se întoarcă acasă. Nu a mai putut să suporte singurătatea, să fie fără Dumnezeu. Este de admirat la acest tînăr că nu cade în deznădejde desăvîrșită, ci are tăria de a se redresa, devenind prin aceasta model pentru toți cei ce pleacă de la curțile lui Dumnezeu și care atît de greu găsesc puterea de a-și aduce aminte de El și de a se întoarce în lumina ferestrelor dumnezeiești.

Cîți dintre noi nu plecăm de lîngă Dumnezeu?! Plecăm de lîngă Dumnezeu cu fiecare gînd rău, cu fiecare păcat săvîrșit, mai mare sau mai mic, cu fiecare din nimicniciile vieții de toate zilele. De ce îl părăsim pe Dumnezeu?! Unii o fac din răutate, cu bună știință. Așa fac ateii, care se declară pe față dușmani ai lui Dumnezeu și vrăjmași ai Crucii Mîntuitorului. Alții o fac din nepăsare, din lipsă de interes față de Dumnezeu. De asemenea, sînt persoane care se îndepărtează de Dumnezeu din supărare. De exemplu, cuiva i se îmbolnăvește copilul, care zace o vreme și apoi moare. Atunci, acel om îndoliat își întinde mîinile  în  sus, ca Iov, către  Dumnezeu, zicînd: "Doamne, eu poate am greșit în viață, dar copilul acesta cu ce e vinovat? Unde este dreptatea, unde ți-e puterea?" Omul se supără, cade în deznădejde, rupînd orice legătură cu Dumnezeu. Gîndurile omului nu sînt ca gîndurile lui Dumnezeu. Prin urmare, pe un copil dintr-o familie Dumnezeu îl ferește de unele păcate sau greutăți grave, de unele necazuri în viitor. Pe de altă parte, putem spune că Dumnezeu, în ceruri, are nevoie și de suflete curate, nevinovate.
Un  lucru  trebuie  bine  precizat,  anume că Dumnezeu ne vrea numai binele și nicidecum răul. Despre acest mare adevăr ne asigură chiar cuvîntul Sfintei Scripturi, care zice: "Cel ce voiește ca toți oamenii să se mîntuiască și la cunoștința adevărului să vină" (1 Timotei II 4).

Indiferent din ce motiv ne-am îndepărtat de Dumnezeu, să ne întoarcem la El, pînă nu e prea tîrziu. Dumnezeu Tatăl stă cu brațele deschise peste veacuri, așteptînd întoarcerea noastră grabnică. Cît de frumos l-a primit pe acel fiu risipitor, care a risipit toată credința și toate darurile sfinte! "Aduceți-i degrabă haina cea mai scumpă și-l îmbrăcați, și inel puneți-i pe mînă, și încălțăminte în picioare; și aduceți vițelul cel îngrășat, înjunghiați-l și, mîncînd, să ne veselim; căci acest fiu al meu era mort și a înviat, pierdut era și s-a aflat" (Luca XV 22-24).

Calea de întoarcere la Dumnezeu este spovedania, mărturisirea păcatelor înaintea duhovnicului, la Biserică. Această putere de dezlegare, de curățire a  sufletului de orice păcat, a dat-o Mîntuitorul Iisus Hristos Sfinților Apostoli și, prin ei, episcopilor și preoților, prin taina hirotoniei: "Luați Duh Sfînt!, cărora le veți ierta păcatele, li se vor ierta, și cărora le veți ține, ținute vor fi" (Ioan XX 22-23).
Taina spovedaniei are puterea de a curăți orice păcat.

 

COMENTARII

Pentru acest articol nu s-a adaugat nici un comentariu inca.
Adauga un comentariu la acest articol

Ultimele articole adaugate in aceasta categorie:
Despre paza minții și despre purtarea de grijă a lui Dumnezeu
Despre grijile vieții
DE VORBĂ CU DUMNEZEU

Click aici pentru toate articolele din categoria Religie

 
Presedinte:
Ion CRISTOIU
Director general:
Vlad PUFU