Sansa Buzoiana > Arhiva > Nr. 4858 > Religie Nr. 4858 de vineri, 19 decembrie 2014  
 

Supliment saptamanal de fotbal, numarul 19





Vremea in


Cotidian 8 pagini,
se distribuie GRATUIT
numai împreuna cu
Sansa Buzoiana.
Suna NON-STOP la
0338 / 401.999


www.tipogruppress.ro




Religie

Duminica dinaintea Nașterii Domnului

Duminica dinaintea Nașterii Domnului
 
„Îngăduiți a spune o smerită reflecție, experiență: Pregăteam o lucrare și, deodată, în lucrarea aceea mi-a apărut o idee, o altă idee, încă una. Și se legau una de alta și-mi dădeam seama că fiecare idee nu trebuie văzută singular, într-un fel de autonomie a ei. Avea fiecare identitatea ei, dar se lega de altele, tot așa cum un copilaș leagă literă de literă și face un cuvînt, apoi o propoziție, o frază. Așa cum un arhitect leagă fiecare detaliu avînd în vedere edificiul, catedrala întreagă; sau tot așa cum istoria o vezi în fapte singulare, dar și în unitatea ei. Așa și Vechiul Testament; îl vezi și în fapte singulare, dar și în unitate. Deci ai viziunea unei opere și în particular dar și întreagă. Ai viziunea vieții tale și în particular, cînd erai prunc, copil, tînăr adolescent, mai vîrstnic, dar și în totalitatea ei.
O, Doamne! Atunci am zis: acum Te înțeleg, Doamne, mai bine! Acum înțeleg că Tu ai întreaga istorie, o porți în Tine, Doamne, dacă eu amărîtul și smeritul de om am realizat aceasta. Și aici se desfășoară tocmai una din trăsăturile chipului lui Dumnezeu în noi pe care nu o are nici o făptură. Au celelalte animale viziunea istoriei? Gîndiți-vă! Mi-aduc aminte de o lucrare în care era scris că sărmana Ladighina avea un cimpanzeu și voia să-l facă om. Dar cum să-l facă? Să-l pună să facă și el ceva ce face omul: să bată un cui. Doi ani s-a luptat Ladighina cu Johny cimpanzeul să bată cuiul și n-a reușit. De ce? Pentru că cimpanzeul nu avea viziunea, semnificația, sensul rațional de a fi. Sau nu-l potrivea, sau nu-l fixa. Dar înrădăcinarea noastră în Rădăcina Unică a Fiului lui Dumnezeu făcut Om e cea care ne saltă peste lume, ne dă această viziune a întregului în măsura noastră, dar și dincolo ne înrădăcinează în Dumnezeu, fapt ce am simțit cu adevărat. O, Doamne! Înțelegem cum Tu ai viziunea întregii opere a Ta. Toată opera o are Dumnezeu în El, așa cum eu, amărîtul de mine, am și eu o operișoară cît de mică, acolo!
Așa L-am înțeles, în măreția Lui și conștiința s-a unit cu sufletul în fața măreției și a adevărului dumnezeiesc și am înțeles și profețiile și toate aceste genealogii. Pentru că toate se legau unele de altele tocmai prin apropierea noastră adîncă de Dumnezeu; și mi-am zis atunci cuvîntul Fericitului Augustin: „Doamne, să Te cunosc pe Tine ca să mă cunosc pe mine.” Sau cum spunem noi la spovedanie, adeseori, cîte unui suflet care stă la îndoială: „Ai Scriptura în casă? O citești? Știi că în Noul Testament este vorba de dumneata?” Păi dacă acolo e vorba de Icoană, de Rădăcina noastră, de Mîntuitorul Iisus Hristos, e vorba și de noi. Nu ne putem cunoaște dacă nu-L cunoaștem pe El. Cunoscîndu-L pe El ne cunoaștem pe noi, în taina aceasta, vedeți, în care se dezvăluie deodată întreaga revelație dumnezeiască; și atunci credem cu tărie în ea. Credem că așa a fost pentru că ai impresia că este o experiență a vieții tale. Și întind atunci rădăcina în El. Simți că oriunde te vei afla ești cu El, mai ales acum, cînd, iată, a trebuit să vină știința ca să mai adauge și ea ceva: că în fiecare făptură, bobiță cît de mică de creație, se oglindește făptura întreagă. 
Păi aceasta ne descoperă Dumnezeu în dumnezeiasca Scriptură de cînd lumea. Zice psalmistul, preamărind pe Dumnezeu: „Pe cît de departe sînt răsăriturile de apusuri, așa a întărit Dumnezeu mila Lui spre cei ce se tem de Dînsul”. Deci oriunde, în fiecare lucru, în fiecare făptură, Îl simți cu rădăcina și mila Lui, cum zice, iarăși, psalmistul: „A Ta este ziua, a Ta este noaptea. Tu ai întocmit lumina, Tu ai făcut toate marginile pămîntului, vara și primăvara Tu le-ai zidit”. Iar în altă parte la fel grăiește psalmistul, luminat: „Cît de departe e cerul de pămînt, așa întărește Dumnezeu mila Lui către noi”. Sau spune: „De la fața Ta, Doamne, unde voi fugi? Că Tu pretutindenea ești”. Să simți că e pretutindeni este o mare bucurie.“ 
Fragment din predica Părintelui Constantin Galeriu 

 

COMENTARII

Pentru acest articol nu s-a adaugat nici un comentariu inca.
Adauga un comentariu la acest articol

Presedinte:
Ion CRISTOIU
Director general:
Vlad PUFU