Sansa Buzoiana > Arhiva > Nr. 4637 > Religie Nr. 4637 de vineri, 7 februarie 2014  
 

Supliment saptamanal de fotbal, numarul 19





Vremea in


Cotidian 8 pagini,
se distribuie GRATUIT
numai împreuna cu
Sansa Buzoiana.
Suna NON-STOP la
0338 / 401.999


www.tipogruppress.ro




Religie

10 februarie


Sfîntul Mucenic Haralambie

articol de: Petre Mihai (anul II, Seminar)
Sfîntul Mucenic Haralambie
 

Sfîntul Mucenic Haralambie a trăit în secolul II, a fost preot în cetatea Magnezia din provincia romană Asia Minor.

Și-a închinat viața slujirii lui Hristos și îndrumării credincioșilor, pe care îi sfătuia și îi învăța în acele vremuri de mari prigoane anticreștine. Reușind să păstreze comunitatea creștină din Magnezia foarte unită și sporind numărul credincioșilor prin convertirea multor păgîni, Haralambie a ajuns episcop al Magneziei și al împrejurimilor acestui oraș.  

Lucian, numit de către împăratul Septimiu Sever ca proconsul al cetății Magnezia din Asia Mică era foarte supărat de faptul că Haralambie reușise să convertească foarte mulți păgîni și să facă din comunitatea creștină de acolo un exemplu și pentru alții. El a ordonat arestarea episcopului Haralambie și i-a poruncit acestuia să se închine idolilor păgîni. La refuzul categoric al lui Haralambie, Lucian a dat ordin ca acesta să fie torturat pînă cînd își va renega credința și se va închina zeilor păgîni.

Torționarii săi au folosit un instrument cu care i-au jupuit pielea de pe tot corpul, supunîndu-l la chinuri inimaginabile. I-au rupt carnea cu cîrlige de fier și l-au jupuit de piele, timp în care sfîntul le mulțumea călăilor săi, spunînd:

"Vă mulțumesc, fraților, că mi-ați reînnoit sufletul care dorește să se unească cu veșnicia!"

Se spune că proconsulul Lucian, cuprins de mînie, a apucat el însuși instrumentele de tortură, începînd să-l rănească pe sfîntul martir, cînd deodată mîinile i-au căzut ca secerate de sabie, rămînîndu-i atîrnate de corpul sfîntului. Atunci, l-a scuipat în față pe sfînt, dar gura i s-a strîmbat  și i s-a întors la ceafă. Lucian, disperat, l-a implorat pe sfînt să-l salveze cu rugăciunile sale și să se milostivească de el. Sfîntul martir, în bunătatea lui, s-a rugat pentru Lucian, care s-a vindecat pe loc.

La vederea acestor minuni, mulți dintre cei prezenți au trecut la creștinism, printre care și Lucian, care a căzut la picioarele sfîntului episcop și l-a rugat să-l boteze. De asemenea, proconsulul Lucian a oprit persecutarea creștinilor din provincia pe care o guverna, intenționînd să-i raporteze împăratului toate cele întîmplate. Între timp, Haralambie a făcut multe alte minuni, ca vindecarea unor bolnavi, redarea vederii unui orb și chiar învierea unor morți. Locuitorii întregii regiuni din jurul Magneziei au început să creadă în Iisus Hristos.

Împăratul Septimiu Sever, care se afla atunci la Antiohia (în vestul Asiei Mici), cînd a auzit toate acestea, a fost cuprins de mînie și a trimis o trupă de trei sute de soldați pentru a-l aresta pe Haralambie și a-l aduce în fața lui. Soldații nu s-au mulțumit doar cu arestarea sfîntului, ci l-au supus și la chinuri, legîndu-i barba în jurul gîtului și trăgîndu-l de ea pe drum. Odată ajuns în Antiohia, sfîntul mucenic a fost supus la alte chinuri: soldații împăratului i-au înfipt un piron de fier în trup, i-au ars fața și i-au jupuit pielea de pe trup; însă sfîntul Haralambie s-a vindecat în chip miraculos. Împăratul, uimit, a vrut atunci să-l pună la încercare pe Haralambie: a fost adusă o persoană care era chinuită de un duh rău timp de 35 de ani, pentru a vedea dacă Haralambie ar putea alunga acest demon. Sfîntul, cu harul lui Dumnezeu, a făcut și această minune. Împăratul a exclamat:

"Adevărat, mare este Dumnezeul creștinilor!"

Apoi împăratul a adus în fața lui corpul unui tînăr băiat care murise cu trei zile în urmă, iar acest tînăr a înviat după rugăciunea făcută de Haralambie.

Văzînd toate acestea, mulți oameni au început să creadă în Hristos Mîntuitorul. Chiar și fiica împăratului, Galinia, a trecut la creștinism, zdrobind cu mîinile ei statuile zeilor dintr-un templu păgîn. În cele din urmă, la insistențele prefectului Crispus, împăratul a pronunțat sentința de condamnare la moarte a lui Haralambie, prin tăierea capului cu sabia. După execuție, fiica împăratului, Galinia, care trecuse la creștinism, a îngropat trupul martirului cu multă onoare.

Moaștele Sfîntului Haralambie se aflau în altarul bisericii Sf. Gheorghe din Iraklitsa Veche (în Grecia). În anul 1922, au fost mutate la biserica din Iraklitsa Nouă. Un alt fragment al moaștelor Sfîntului Haralambie este păstrat în Mănăstirea "Sfîntul Ștefan" de la Meteora. Este demn de remarcat faptul că racla în care se află moaștele datează din secolul XVII.


Articol preluat din Revista "Lacrima Românească" nr. 1, an XIV, editată de Seminarul Teologic "Chesarie Episcopul" Buzău sub îndrumarea Părintelui prof. dr. Mihail Milea.

 

COMENTARII

Pentru acest articol nu s-a adaugat nici un comentariu inca.
Adauga un comentariu la acest articol

Presedinte:
Ion CRISTOIU
Director general:
Vlad PUFU