Sansa Buzoiana > Arhiva > Nr. 4624 > Religie Nr. 4624 de vineri, 17 ianuarie 2014  
 

Supliment saptamanal de fotbal, numarul 19





Vremea in


Cotidian 8 pagini,
se distribuie GRATUIT
numai împreuna cu
Sansa Buzoiana.
Suna NON-STOP la
0338 / 401.999


www.tipogruppress.ro




Religie

Sănătatea prin credință

articol de: Sava BOGASIU
Sănătatea prin credință
 
Ce mari daruri sfinte ne oferă nouă Biserica, ori de cîte ori venim cu credință și evlavie la Sfînta Liturghie, Duminica, în sărbători și în alte zile de rînd cînd se oficiază această sfîntă și dumnezeiască slujbă cerească! În primul rînd, Liturghia ne oferă, ne transmite direct și personal dragostea fără de margini a lui Dumnezeu față de noi oamenii. Această slujbă este întruparea Iubirii lui Dumnezeu despre care Evanghelistul Ioan zice așa: "Căci Dumnezeu așa a iubit lumea, încît pe Fiul Său Cel Unul Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică" (Ioan 3,16).         
În al doilea rînd, Sfînta Liturghie aduce în sufletele noastre harul sfinților, lucrarea Sfîntului Duh care ne învăluie pe toți care "cu credință și cu dragoste" ne apropiem de Sfîntul Altar. În al treilea rînd, Sfînta Liturghie ne luminează, ne întărește în credință și ne dă curaj să ne apropiem mereu de Dumnezeu care are putere să ne ușureze sufletul nostru și să ne ajute în orice nevoie și necaz și să ne redea sănătatea sufletului și a trupului. 

Cu adevărat Sfînta Liturghie este izvorul sănătății noastre

Liturgia este de fapt Jertfa Mîntuitorului Hristos de pe cruce. Pe acest altar de jertfă, Mîntuitorul Iisus a luat asupra Lui "durerile noastre și cu suferințele noastre S-a împovărat" (Isaia 53,4). Cu toții trecem printr-un anumit fel de suferință, durere, necaz. De aceea cu toții avem nevoie de vindecare, curățire, întărire. Acest lucru îl poate face numai Iisus Hristos - Fiul lui Dumnezeu. Iată motivul pentru care trebuie să alergăm mereu la Sfînta Liturhie pentru a cere îndurare, milă, ajutor de la Mîntuitorul Hristos. Evanghelia care se citește în Duminica a XXIX-a după Rusalii ne redă vindecarea celor zece leproși prin ascultarea și încrederea în cuvîntul Domnului Iisus Hristos "Iar pe cînd Iisus mergea spre Ierusalim și trecea prin mijlocul Samariei și al Galileii, intrînd într-un sat, L-au întîmpinat zece leproși care stăteau departe. Și care au ridicat glasul, au zis: Iisuse, Învățătorule, fie-Ți milă de noi! Și văzîndu-i, El le-a zis: Duceți-vă și vă arătați preoților. Dar, pe cînd ei se duceau, s-au curățit. Iar unul dintre ei, văzînd că s-a vindecat, s-a întors cu glas mare slăvind pe Dumnezeu. Și a căzut cu fața la pămînt la picioarele lui Iisus, mulțumindu-I. Și acela era samarinean. Și răspunzînd, Iisus a zis: Au nu zece s-au vindecat? Dar cei nouă unde sînt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decît numai acesta, care este de alt neam? Și i-a zis: Scoală-te și du-te; credința ta te-a vindecat" (Luca 17, 11 - 19). 
Această lucrare de vindecare a celor zece leproși descrisă în Evanghelia care se citește Duminica aceasta la Sfînta Liturghie scoate în evidență foarte clar dumnezeirea Mîntuitorului Iisus Hristos. Lepra este o boală incurabilă, adică ce nu poate fi vindecată prin medicamente sau alte tratamente. Această boală era pe deasupra și contagioasă; de aceea cei contaminați de această suferință erau izolați imediat de familie și de întreaga comunitate. Ei erau tratați și hrăniți precum animalele închise într-un țarc la marginea localității. Suferința lor fizică, trupească, era dublată, amplificată de această suferință psihică care ducea la degradarea ființei lor umane. Celui bolnav de lepră îi cădeau și pielea și carnea de pe oase; de multe ori arătau ca niște cadavre vii pline de un miros urît. Medicina de atunci, dar și cea de astăzi, este neputincioasă în fața acestei boli neiertătoare. Vindecarea de lepră ține numai de puterea lui Dumnezeu - lucru dovedit încă o dată din relatarea Evangheliei din această Duminică. Auzind că trece Iisus pe lîngă locul unde se aflau închiși cei zece leproși, cu toții au început să se roage și să-L implore pe Mîntuitorul: "Iisuse, Învățătorule, fie-Ți milă de noi" (Luca 17, 13).      
Era o rugăciune scurtă, dar rostită din toată ființa lor. Pe altcineva nu mai aveau ca să-i vindece. Prezența lui Iisus în fața lor era ultima lor speranță. Strigătul lor arată în primul rînd încrederea lor în puterea de vindecare a Lui Iisus Hristos. Era interesant faptul că Mîntuitorul nu le  oferă medicamente speciale; nu le indică tratamente, ci doar le dă poruncă ca imediat să plece din acel izolator și să se arate preoților: "Duceți-vă și vă arătați preoților" (Luca 17,14). Evanghelia continuă așa: "dar, pe cînd ei se duceau, s-au vindecat". V-ați gîndit vreodată ce s-a întîmplat acolo? Prin ce anume s-au vindecat cei zece leproși? Doar simpla lor sfătuire de a se arăta preoților? Aceasta nu este o formulă de vindecare. 
Atunci prin ce s-au vindecat? Vindecarea lor a făcut-o doar Dumnezeu. Mîntuitorul  Hristos i-a trimis la preoți, ca ei să constate vindecarea lor. Pe vremea aceea nu era nici un medic. Preoții aveau și această misiune să se ocupe și de sănătatea trupească a oamenilor. Doar preotul în urma unui consult special, amănunțit, putea să declare pe cineva vindecat de lepră și în urma acestui aviz cel însănătoșit se putea întoarce în familie și putea relua activitatea în societate. Preotul este prin sine un slujitor al lui Dumnezeu; fără de Dumnezeu nu există preoție harică, lucrătoare și sfințitoare. Preotul lucrează și slujește oamenilor în numele și cu puterea lui Dumnezeu. Mîntuitorul Hristos - Fiul lui Dumnezeu trimite pe cei bolnavi tot la Dumnezeu - Singurul care poate vindeca orice boală. Sănătatea îi aparține în totalitate lui Dumnezeu. Cuvîntul Sfînt, sanctus, înseamnă sănătos. Verbul "sozo" în limba greacă înseamnă: "a face sănătos" și de asemenea "a mîntui". Mîntuirea înseamnă vindecarea ființei noastre în sine o expresie a păcatului săvîrșit, iar păcatul este o îmbolnăvire a relației dintre Dumnezeu și om. De aceea Mîntuitorul Hristos îi trimite pe cei zece bolnavi de lepră la Dumnezeu, reprezentat prin preoți aici, pe pămînt, pentru a restabili o nouă relație. Această restabilire de relație înseamnă de fapt însănătoșirea relației primordiale dintre Dumnezeu și om care exista în paradis, înainte de a apărea păcatul strămoșesc săvîrșit prin neascultare de protopărinții noștri Adam și Eva.              
Credința în puterea de vindecare a lui Iisus Hristos i-a vindecat. Fără această ascultare și încredere în Mîntuitorul Hristos, vindecarea celor zece leproși nu era posibilă. Ca să ne vindecăm întreaga noastră ființă umană trebuie să stopăm păcatul din noi care este de fapt sursa suferinței. Sfîntul Apostol Pavel ne spune clar că: "Plata păcatului este moartea, iar harul lui Dumnezeu, viață veșnică, în Iisus Hristos, Domnul nostru" (Romani 6,23).         
Cu fiecare Sfîntă Liturghie, Mîntuitorul Hristos ne cheamă înaintea preoților ca să ne vindecăm în Sfînta Biserică! Și totuși cîți dintre noi se mai vindecă astăzi? De ce oare există atîta boală și durere în lume? Răspunsul este unul: lipsa credinței, a vindecării noastre în puterea terapeutică a lui Dumnezeu. Avem mare nevoie de acest medicament miraculos: credința vie, "care este lucrătoare prin iubire" (Galateni 5,6). 
 
De la preot trebuie să învățăm rostul suferinței în viața noastră

De multe ori Dumnezeu din iubire față de noi ca să ne trezească din mocirla păcatelor ne trimite uneori o suferință, o boală etc. Rostul preotului este să ne călăuzească pe noi să alergăm mereu la Iisus Hristos - Singurul care ne poate vindeca. Nu există vindecare ființială la bioenergeticieni, la vrăjitorie și nici pe la magie. Toate sînt lucrări care duc la pieirea sufletului. Preotul are ca menire să ne însănătoșească această relație a noastră cu Dumnezeu, să ne facă să înțelegem că fără de Dumnezeu noi nu ne putem căpăta sănătatea. Față de boală sau suferință de acum încolo trebuie să manifestăm o altă atitudine și anume: de pocăință, căință și de întoarcere totală la Dumnezeu. Prin boală Dumnezeu vrea să amîne moartea noastră o vreme, ca noi să ne spovedim, să căpătăm iertare de păcate. Boala sau suferința ne aduce aminte de Dumnezeu mereu. Iată deci și latura pozitivă pe care o poate avea orice boală sau necaz pe care Dumnezeu le îngăduie asupra noastră ca să ne dea o șansă mai mare în vindecare.
 
Doamne Dumnezeule dă-ne sănătate pentru puțina noastră credință! 
 
MARE ESTE DUMNEZEU!

 

COMENTARII

Pentru acest articol nu s-a adaugat nici un comentariu inca.
Adauga un comentariu la acest articol

Ultimele articole adaugate in aceasta categorie:
Vindecarea slăbănogului din Vitezda
MINUNEA SFÎNTULUI NICOLAE de la Valea Screzii: PĂRINTELE NICOLAE TĂNASE
Învierea, reper permanent al existenței umane

Click aici pentru toate articolele din categoria Religie

 
Presedinte:
Ion CRISTOIU
Director general:
Vlad PUFU