Sansa Buzoiana > Arhiva > Nr. 4606 > Religie Nr. 4606 de vineri, 13 decembrie 2013  
 

Supliment saptamanal de fotbal, numarul 19





Vremea in


Cotidian 8 pagini,
se distribuie GRATUIT
numai împreuna cu
Sansa Buzoiana.
Suna NON-STOP la
0338 / 401.999


www.tipogruppress.ro




Religie

Duminica a 28-a după Rusalii


Iubirea lui Dumnezeu, un ospăț ceresc pentru toți oamenii

articol de: Sava BOGASIU
Iubirea lui Dumnezeu, un ospăț ceresc pentru toți oamenii
 
Sfînta Liturghie - această slujbă cerească la care luăm parte cu toții în Sfînta Biserică - este în sine un ospăț dumnezeiesc al iubirii Sfintei Treimi la care sîntem chemați cu toții pentru a ne împărtăși din aceste daruri duhovnicești. Sfînta Liturghie este slujba slujbelor, este cea mai importantă jertfă de mulțumire și de cerere pe care noi oamenii o putem aduce lui Dumnezeu.
Nici o slujbă religioasă săvîrșită în Biserică nu poate înlocui Sfînta Liturghie; oricît de mult am citi acasă din Sfînta Scriptură și oricît de multe rugăciuni personale sau colective am săvîrși noi, nimic nu poate înlocui această dumnezeiască slujbă numită Sfînta Liturghie. Această slujbă are în centrul ei pe Mîntuitorul Hristos, care a venit din ceruri pe pămînt să se jertfească pe Cruce pentru fiecare din noi. De fiecare dată cînd luăm parte la această slujbă cerească, auzim această chemare a Mîntuitorului Hristos: "Luați, mîncați, acesta este Trupul Meu care se frînge pentru voi spre iertarea păcatelor; Beți dintru acesta toți, acesta este sîngele Meu, al Legii celei noi, care pentru voi și pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor".(Matei 26, 26 - 27). 
Cum răspundem la această chemare cerească, cînd Însuși Mîntuitorul Hristos ne cheamă pentru a se dărui pe Sine nouă din dragoste spre iertarea păcatelor noastre? Totul ni se oferă gratuit și din belșug. Cu toate acestea, nu ne găsim timp pentru acest ospăț ceresc. Despre această invitație dumnezeiască la acest ospăț ceresc ne vorbește chiar Evanghelia din Duminica a XXVIII-a după  Rusalii, care se citește în cadrul Sfintei Liturghii, text biblic preluat de la evanghelistul Luca, capitolul 14, 16 - 24. "A  zis Iisus: un om oarecare a făcut cină mare și a chemat pe mulți; și a trimis la ceasul cinei pe sluga sa să spună celor chemați: veniți, că iată toate sînt gata. Și au început toți, cîte unul, să-și ceară iertare. Cel dintîi i-a zis: țarină (pămînt-n.n.) am cumpărat și am nevoie să ies ca s-o văd; te rog, iartă-mă. Și altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat și mă duc să-i încerc; te rog, iartă-mă. Al treilea a zis: Femeie mi-am luat și de aceea nu pot veni. Și întorcîndu-se, sluga a spus stăpînului său acestea. Atunci, mîniindu-se, stăpînul casei a zis: Ieși îndată în piețele și ulițele cetății, și pe săraci și pe neputincioși și pe cei orbi și pe cei șchiopi adu-i aici. Și a zis sluga: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit și tot mai este loc. Și a zis stăpînul către slugă: ieși la drumuri și la garduri și silește (convinge-n.n.) să intre, ca să mi se umple casa. Căci zic vouă: Nici unul din bărbații aceia care au fost chemați nu va gusta din cina mea".        
Prea iubiților! Multe avem noi de învățat din această dumnezeiască Evanghelie, citită la Sfînta Liturghie.   Omul din Evanghelie este Însuși Fiul lui Dumnezeu, Care prin întrupare (naștere) din Sfînta Fecioară Maria prin lucrarea tainică a Sfîntului Duh a devenit și "Fiul Omului" pentru a ne mîntui pe noi, oamenii, după cum citim tot la evanghelistul Luca. Acesta zice: "Căci Fiul Omului a venit să caute și să mîntuiască pe cel pierdut". (Luca 19,10). 
Cina mare de care vorbește Evanghelia este însăși Jertfa Sa de pe Cruce prin care ni se oferă gratuit și din belșug Trupul și Sîngele Său spre iertarea păcatelor noastre. Sluga din Evanghelie sînt preoții care ne cheamă în fiecare duminică și sărbătoare religioasă să venim "cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste" la Sfînta Liturghie care este cu adevărat "Cina cea de Taină" a Mîntuitorului Iisus Hristos. Toate acele persoane invitate cu mult drag la această cină dumnezeiască și care au refuzat rînd pe rînd sîntem chiar noi, care de fiecare dată găsim pretext ca să nu luăm parte la Sfînta Liturghie, invocînd diferite motive.            

Refuzul acelor persoane din Evanghelie 

L-a scandalizat atît de mult pe Stăpîn care este Însuși Dumnezeu și care n-a rămas nepăsător față de propria Sa Cină pe care El a oferit-o din dragoste. Faptul că-i cheamă pe toți: cu mic, cu mare, pe cei de aproape, cît și pe cei de departe, pe cei sănătoși, dar și pe cei bolnavi, pe cei bogați, dar și pe cei săraci ne demonstrează universalitatea iubirii Sale față de toți oamenii și belșugul acelei cine unde era loc pentru toată lumea. Această Cină cerească este de fapt un ospăț al dragostei și al libertății la care ne cheamă astăzi Dumnezeu. Prezența noastră aici, în Sfînta Biserică, la Sfînta Liturghie, este un răspuns la această chemare a lui Dumnezeu. Chemarea la Cină se face prin cuvinte rostite de către slujitori și sîntem chemați să ne împărtășim din "Cuvîntul care era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvîntul"(Ioan 1,1). 
Dacă demontăm toată creația Universului, inclusiv pe om, și ne retragem spre cauză, spre originea lui, dacă dăm la o parte ceea ce constituie carnea lucrurilor, vom descoperi că esența nu este nimic altceva decît cuvînt; pentru că pe cuvîntul lui Dumnezeu s-au întemeiat toate, mai ales omul, care este o ființă cuvîntătoare, dar toată creația este cuvîntătoare, înțelegătoare, rezonabilă, cu rațiune. Sfîntul evanghelist Ioan în Prologul Evangheliei ne spune clar că prin Cuvînt "Toate s-au făcut și fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut. Întru El era viața și viața era lumina oamenilor și lumina luminează întunericul și întunericul nu a cuprins-o" (Ioan 1, 3 - 5). 
Cît de important este Cuvîntul lui Dumnezeu! Este de neînlocuit; este hrană cerească. La fiecare Sfîntă Liturghie noi ne împărtășim din Trupul și Sîngele lui Iisus, dar în același timp ne împărtășim și din cuvintele sfinte, dătătoare de viață pe care le are Evanghelia. La Sfînta Liturghie se găsește pentru fiecare din noi hrană cerească; nimeni nu pleacă de aici flămînd și însetat, pentru că Mîntuitorul Hristos este pentru tot Universul acesta care ne înconjoară atît "pîinea cea vie",  (Ioan 6, 48), cît și "apa cea vie"  (Ioan 4, 10).
La Sfînta Liturghie sîntem chemați din iubire și noi trebuie să răspundem tot cu iubire, deoarece iubirea cheamă iubire. Cel mai dureros lucru care ni se întîmplă în această viață este atunci cînd iubim și nu sîntem iubiți; cînd dăruim totul din iubire și ni se refuză această jertfă a iubirii. Din acest ospăț ceresc al Evangheliei citite la Sfînta Liturghie, noi descoperim și dimensiunea libertății omului. Dumnezeu nu i-a luat cu sila pe cei care au refuzat de bunăvoie punînd preț pe cele materiale și trecătoare în loc să se împărtășească din cele cerești și veșnice. Libertatea este cel mai sfînt dar dumnezeiesc, pe care Însuși Dumnezeu ni-l respectă cu sfințenie. De-a lungul istoriei umane, Dumnezeu a căutat în multe rînduri și în multe feluri să ne convingă de valoarea acestei cine, de importanța ei pentru veșnicia noastră, dar în final ne-a lăsat tot pe noi să decidem dacă vrem sau nu să intrăm în rai pentru a participa la acest ospăț ceresc.

Evanghelia din Duminica aceasta este foarte actuală, parcă a fost scrisă în mod special pentru noi, cei din mileniul trei 

Noi oamenii punem mai presus interesele noastre, problemele noastre decît iubirea fără de margini a lui Dumnezeu. Duminică de Duminică, Biserica se golește tot mai mult de oameni, deoarece fiecare găsește altceva de făcut: o plimbare cu o mașină nouă care trebuie încercată. Astăzi nu mai avem boi, i-am schimbat cu mașinile care au apărut. Cînd trebuie să mergem la Biserică la Sfînta Liturghie ne aducem aminte că  trebuie să mergem să vizităm terenurile pe care tocmai le-am cumpărat. O plimbare în mijlocul naturii credem noi că este mai importantă decît șederea într-o biserică îngenunchiați la această cină euharistică. Plecarea cu familia la plimbare Duminica spunem noi uneori că este mai importantă decît a sta cu toții la Sfînta Liturghie, prin care vin sfințenia și binecuvîntarea casei noastre. A refuza Liturghia înseamnă a-L refuza pe Dumnezeu; iar a-L refuza pe Dumnezeu înseamnă a refuza veșnicia. Crăciunul care se apropie este o adevărată cină, un ospăț ceresc la care sîntem chemați cu toții.   
 
MARE ESTE DUMNEZEU!

 

COMENTARII

Pentru acest articol nu s-a adaugat nici un comentariu inca.
Adauga un comentariu la acest articol

Presedinte:
Ion CRISTOIU
Director general:
Vlad PUFU