Sansa Buzoiana > Arhiva > Nr. 4586 > Religie Nr. 4586 de vineri, 15 noiembrie 2013  
 

Supliment saptamanal de fotbal, numarul 19





Vremea in


Cotidian 8 pagini,
se distribuie GRATUIT
numai împreuna cu
Sansa Buzoiana.
Suna NON-STOP la
0338 / 401.999


www.tipogruppress.ro




Religie

Sf. Ioan Gură de Aur: Folosul postului din "Problemele vieții" Editura Egumenița

Mulți creștini, nedînd o prea mare importanță postului, îl țin fără tragere de inimă sau nu îl țin deloc. Și totuși, trebuie să primim postul cu bucurie, nu cu frică și părere de rău, căci nu este înfricoșător pentru noi, ci pentru diavoli. În cazul demonizaților, mult poate face postul, mai ales cînd este însoțit de sora sa bună, care este rugăciunea. De aceea, Hristos a spus: "Acest neam de demoni nu iese decît numai cu rugăciune și cu post" (Mat. 17, 21).
Așadar, dat fiind faptul că postul îi alungă departe pe vrăjmașii mîntuirii noastre, trebuie să îl iubim, nu să ne temem de el. Trebuie mai degrabă să ne temem de mîncarea multă, mai ales atunci cînd este însoțită de beție, pentru că ea ne supune patimilor, în vreme ce postul, dimpotrivă, ne scapă de patimi și ne dăruiește libertatea duhovnicească. De ce dovadă a binefacerilor postului mai avem nevoie, atunci cînd știm că el luptă împotriva diavolului și ne izbăvește de robia păcatului?
Nu numai călugării cu viață îngerească sînt însoțiți de puterea postului, dar și unii mireni, care zboară pe aripile lui pînă la înălțimile cugetării sfinte. Vă amintesc că cei doi mari prooroci ai Vechiului Testament, Moise și Ilie, cu toate că aveau mare îndrăzneală la Dumnezeu, prin virtuțile lor, posteau adesea, iar postul îi apropia de Dumnezeu. Chiar și cu mult înainte de ei, la începuturile creației, atunci cînd Dumnezeu l-a plăsmuit pe om, i-a dat de îndată porunca să postească. Dacă Adam împlinea această poruncă, avea să se mîntuiască. "Din toți pomii din rai poți să mănînci, iar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănînci, căci, în ziua în care vei mînca din el, vei muri negreșit!" (Facerea 2, 16-17). Aceasta nu era alta decît porunca de a posti. Dacă și în Paradis era nevoie de post, cu atît mai mult este nevoie în afara sa. Dacă înainte ca omul să fie rănit sufletește, postul era pentru el medicament, cu atît mai mult este medicament acum, cînd sufletul său este rănit de păcat. Dacă înainte să înceapă războiul poftelor, era absolută nevoie de post, cu atît mai multă nevoie este acum, cînd sîntem în război cu diavolul. Dacă Adam se supunea acestei porunci, nu ar mai fi auzit cuvintele: "pămînt ești și în pămînt te vei întoarce" (Facerea 3, 19). Pentru că Adam nu s-a supus, au urmat moartea, grijile, suferințele și o viață mai grea decît orice moarte.
Vedeți cum Dumnezeu Se supără atunci cînd postul este disprețuit? Și nu puteți să vă închipuiți cît Se bucură El cînd ținem post. Moartea a intrat în om pentru că a nesocotit postul și este scoasă din el prin post. [...] Dar și cînd postim, nu ajunge să ne abținem de la diferite mîncăruri, ci trebuie să postim și sufletește. Există primejdia ca ținînd posturile rînduite de Biserică, să nu avem nici un folos. Din ce cauză? Pentru că ne ținem departe de mîncăruri, dar nu ne ținem departe de păcat; nu mîncăm carne, dar mîncăm sufletele celor săraci; nu ne îmbătăm cu vin, dar ne îmbătăm cu pofte trupești; petrecem ziua în post, dar ne uităm la lucruri rușinoase. În felul acesta, pierdem folosul postului. De aceea, postul de mîncare trebuie însoțit de îndepărtarea de orice păcat, de rugăciune și de luptă duhovnicească. Numai astfel vei aduce jertfă bine-plăcută Domnului și vei avea mult folos.

 

COMENTARII

Pentru acest articol nu s-a adaugat nici un comentariu inca.
Adauga un comentariu la acest articol

Presedinte:
Ion CRISTOIU
Director general:
Vlad PUFU