Sansa Buzoiana > Arhiva > Nr. 4507 > Religie Nr. 4507 de vineri, 26 iulie 2013  
 

Supliment saptamanal de fotbal, numarul 19





Vremea in


Cotidian 8 pagini,
se distribuie GRATUIT
numai împreuna cu
Sansa Buzoiana.
Suna NON-STOP la
0338 / 401.999


www.tipogruppress.ro




Religie

Duminica a 5-a după Rusalii


Puterea lui Dumnezeu asupra diavolilor, biruința binelui împotriva răului

articol de: Sava BOGASIU
Puterea lui Dumnezeu asupra diavolilor, biruința binelui împotriva răului
 
Evanghelia din Duminica a V-a după Pogorîrea Sfîntului Duh (Matei, cap. 8, 28 - 34) ne descrie vindecarea minunată de către Mîntuitorul Iisus Hristos a două persoane demonizate sau îndrăcite. Orice boală fizică este foarte grea, apăsătoare și greu de suportat  pentru om; însă bolile de natură psihică sînt și mai rele pentru om. Bolile de natură sufletească produc stări de neliniște, agitație, mînie, care duc la acte de violență necontrolată, un limbaj indecent și trăirea unei vieți imorale și fuga mereu de lume. Aceste boli au uneori o evoluție treptată, iar uneori foarte rapidă.  Suferințele acestea au ca izvor fie stările prelungite de stres,  necredința în Dumnezeu, fie urmarea unor păcate foarte grave: vrăjitoria, apelarea la magie, necromanția, adică vorbirea cu spiritele morților, trăirea unei vieți imorale în concubinaj, lesbianism, homosexualitate și alte multe răutăți care întrec imaginația omului. Poate mulți vă întrebați: 

Cum este posibil ca omul să ajungă îndrăcit?

Într-o clădire nemăturată, plină de mizerie, se adună tot felul de păianjeni, insecte etc. La fel, într-un suflet de om necurățat din punct de vedere spiritual, fără spovedanie și plin de tot felul de păcate, acolo se cuibăresc tot felul de duhuri necurate care pun stăpînire pe om, care devine îndrăcit sau demonizat, adică plin de duhuri rele. La această stare demonică se ajunge și prin folosirea tot timpul în limbajul omenesc a cuvintelor: diavol, drac, sărsăilă etc. Pentru atîtea răutăți făcute în istorie de diavoli, nu merită să le pronunțăm nici măcar numele; ucigă-i Crucea! De asemenea, unii părinți cu multă ușurință drăcuiesc copiii încă din pîntecele mamei și de aceea, cînd se fac mai mari, devin neascultători și plini de răutate. Demonizarea este și urmarea unor blesteme puternice. Și-n această stare jalnică de decădere Dumnezeu nu-i abandonează pe oameni, deoarece ei încă mai poartă chipul divin de la creație.
Mîntuitorul Hristos s-a întîlnit în ținutul Gadarei cu două persoane îndrăcite, care au produs multă panică și spaimă în toate satele învecinate, încît oamenilor le era frică și ziua să umble singuri pe stradă. În momentul întîlnirii cu Iisus, demonilor care-i chinuiau cumplit pe cei doi oameni le-a fost teamă de Mîntuitorul Hristos că a venit deja din ceruri ca să-i trimită în iadul veșnic. Duhurile rele  au început să strige la Iisus: "De ce ai venit să ne chinuiești mai înainte de vreme, Iisuse,  Fiul  lui Dumnezeu?" (Versetul 29). Din această convorbire între diavoli și Mîntuitorul Hristos reținem următoarele aspecte: demonii cred cu tărie în existența reală a lui Dumnezeu, ba mai mult îl numesc pe Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu: deci fac o mărturisire dogmatică! Ce este trist e că noi întîlnim atîția oameni în societatea noastră care nu cred deloc în Dumnezeu și de asemenea persoane, cum ar fi iehoviștii, care nu cred în divinitatea Mîntuitorului considerîndu-L a fi om simplu, Om peste care Dumnezeu a pus o energie harică în momentul botezului în apele Iordanului.

Paradoxal, deși diavolii cred în Dumnezeu ca existență reală, atotputernică, totuși ei rămîn în continuare tot demoni

De ce oare? Învățăm de aici un lucru foarte clar: simpla mărturisire a credinței sau cunoașterea învățăturilor dogmatice despre Dumnezeu  nu poate să ne aducă mîntuirea noastră. Principiul protestant ,,sola fide":  ,,numai credință" este de natură demonică. Ca să ne mîntuim avem mare nevoie, pe lîngă credință, de har dumnezeiesc și de fapte bune, personale. Demonii s-au rugat stăruitor de Mîntuitorul Hristos să le îngăduie măcar să intre într-o turmă de porci aflată pe țărmul mării din pustiul Gadarei. Iisus le-a îndeplinit doleanța, nu pentru că-i respectă pe demoni, și nici nu are vreo simpatie sau legătură cu ei; ci dimpotrivă, urăște răul pe care îl fac în lume aceste duhuri. Prin acceptarea ca diavolii să intre în turma porcilor, Mîntuitorul Hristos a vrut să scoată în relief că oriunde s-ar afla, diavolii fac numai rău: distrug, omoară, vorbesc urît, inspiră spaimă. Turma porcilor îngrozită de prezența hidoasă a demonilor s-a aruncat imediat în mare și s-a înecat producînd în felul acesta o mare pagubă localnicilor.  
Diavolii au ales turma de porci, spun Sfinții Părinți, deoarece porcul este un animal murdar. Porcii din Orient mănîncă tot felul de spurcăciuni, spița lor fiind aproape de firea șacalilor și a hienelor. Porcul n-are vină în regnul lui, dar diavolul a găsit sălaș în el, după ce ieșise din oamenii care trăiau în mocirlă și locuiau în morminte, în umbra morților. Legat de carnea de porc trebuie să precizăm clar că, deși porcul în Biblie face parte din lista animalelor necurate (Levitic, cap. 11), totuși este bun de mîncat. Dumnezeu nu a creat nimic rău, ci dimpotrivă, Personal a constatat la sfîrșitul Creației Universului  că "toate erau foarte bune" (Facere 1, 31). 
Dumnezeu a interzis poporului evreu să mănînce carne de porc din două motive: unul de sănătate, pe linie medicală, deoarece acest popor trăiește într-o țară mediteraneană cu temperaturi foarte mari. Grăsimea consumată la aceste temperaturi ridicate este foarte dăunătoare pentru sănătatea omului. Al doilea motiv pentru care Dumnezeu a interzis carnea de porc la evrei era de a-i feri de idolatrie, deoarece toate popoarele vecine erau păgîne ca religie, cinsteau idolii, zeii, iar unele din ele considerau porcul ca fiind un idol. Poate vă întrebați de ce totuși Dumnezeu a îngăduit ca diavolii să intre în turma de porci? 
În primul rînd a vrut să arate că omul este mai valoros decît un animal. Întotdeauna trebuie salvat omul, și apoi necuvîntătoarele. La fel trebuie și-n vremea noastră, în caz de incendii, inundații etc. trebuie să salvăm repede ființele umane și după aceea pe cele necuvîntătoare. A avea grijă de un animal mai mult decît un om care nu are adăpost și ce mînca este un mare păcat care duce la idolatrie. Al doilea motiv pentru care Dumnezeu a îngăduit ca diavolii să intre în turma porcilor a fost să trezească pe oamenii din această duplicitate în care trăiau. Nu mîncau carne de porc, dar îi creșteau ca să-i vîndă la alții. Este ca și cînd nu fumez, dar cultiv tutun ca să-l vînd; nu mă droghez, dar cultiv plante din care fac droguri pe care apoi să le vînd. Nu trebuie să-L înșelăm pe Dumnezeu și nici pe noi înșine sau pe alții. Dacă ceva este păcat, atunci trebuie să mă abțin din toate punctele de vedere. Dacă eu nu fumez însă ofer ca dar la cineva țigări este ca și cînd eu personal fumez. Dacă fumatul este un mare păcat, atunci mă străduiesc ca pe cei din jurul meu să-i conving că acest viciu este foarte dăunător, chiar și pentru colectivitatea în care viețuiește fumătorul,deoarece toți, chiar dacă nu fumează, inhalează fumul dăunător de țigară. Poporul evreu nu consuma carne de porc, dar avea un comerț foarte dezvoltat cu vînzarea porcilor la popoarele vecine.
Din această Evanghelie mai trebuie ceva foarte important să reținem, că oamenii în loc să-L primească pe Dumnezeu în casele lor, în sufletele lor, L-au alungat. Localnicii aceia din ținutul Gadarei, cărora le muriseră porcii, L-au dat afară pe Iisus din ținuturile lor. Acei oameni, în loc să se bucure că doi consăteni ai lor s-au vindecat complet, că au devenit oameni buni, pașnici, că au revenit întregi la minte și la suflet în familiile lor, în satul lor, ei s-au supărat foarte tare pe Mîntuitorul că s-au înecat în mare porcii lor.
Tudor Vianu, un mare critic de literatură română, are o carte numită "Ierarhia valorilor". Această carte vrea să ne arate că în această lume nu toate ființele au aceeași valoare, după cum nici obiectele nu au aceeași valoare. Un kg de aur nu are aceeași valoare cu un kg de pămînt, de exemplu. Omul este  ființa cea mai valoroasă din acest Univers, care nu poate fi cumpărată cu nimic, după cum ne zice Însuși Mîntuitorul Hristos: "Căci ce-i folosește omului să cîștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său?" (Marcu, 8, 36). Învățăm din această Evanghelie să ne ferim de orice păcat mare care duce la demonizare; să ne spovedim foarte des, să mergem la Sfînta Biserică pentru a primi în noi sfințenie, putere și ajutor ca să învingem ispitele de la diavoli. Să ne ferim a drăcui sau chiar a zice "naiba" care înseamnă ,,drăcușor". Să-L chemăm pe Iisus mereu în sufletul și-n casa noastră. Pe El să-L mărturisim tot timpul!

MARE ESTE DUMNEZEU!

 

COMENTARII

Pentru acest articol nu s-a adaugat nici un comentariu inca.
Adauga un comentariu la acest articol

Ultimele articole adaugate in aceasta categorie:
Pescuirea minunată
Începuturi și prefigurări ale Sfintei Cruci (II.)

Click aici pentru toate articolele din categoria Religie

 
Presedinte:
Ion CRISTOIU
Director general:
Vlad PUFU