Sansa Buzoiana > Arhiva > Nr. 4332 > Religie Nr. 4332 de vineri, 2 noiembrie 2012  
 

Supliment saptamanal de fotbal, numarul 19





Vremea in


Cotidian 8 pagini,
se distribuie GRATUIT
numai împreuna cu
Sansa Buzoiana.
Suna NON-STOP la
0338 / 401.999


www.tipogruppress.ro




Religie

Duminica a 22-a după Rusalii


Raiul și iadul, două realități ale lumii de dincolo

articol de: SAVA BOGASIU

Fiecare Evanghelie pe care noi o auzim la Sfînta Liturghie ne ajută să înțelegem și mai bine că există o mare legătură între viața aceasta în care noi trăim acum aici pe pămînt și viața de dincolo, unde noi vom continua să viețuim, fie în nemurirea raiului, fie în veșnicia iadului. Totul depinde numai și numai de noi, de felul cum ne-am pregătit, încă de pe acum, pentru cealaltă existență. Și dacă credem, și dacă nu credem în lumea de dincolo, ea există cu adevărat. Faptul că există rai, dar și iad; că este veșnicie și că sufletul este nemuritor ne-o dovedește din plin chiar Evanghelia din Duminica a XXII-a după Rusalii, numită în calendarul bisericesc: "Bogatul nemilostiv și săracul Lazăr" (Luca 16, 19-31).

"Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră și în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porții lui, plin de bube. Poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar și cîinii venind, lingeau bubele lui. Și a murit săracul și a fost dus de către îngeri în sînul lui Avraam. A murit și bogatul și a fost înmormîntat. Și în iad, ridicîndu-și ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam și pe Lazăr în sînul lui. Și el strigînd, a zis: Părinte Avraame, fie-ți milă de mine și trimite pe Lazăr să-și ude vîrful degetului în apă și să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie. Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ți aminte că ai primit cele bune ale tale în viața ta și Lazăr, asemenea, pe cele rele;  iar acum aici el se mîngîie, iar tu te chinuiești. Și peste toate acestea,  între noi și voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată și nici cei de acolo să treacă la noi. Iar el a zis: Rogu-te dar,  părinte  Avraame, să-l trimiți în casa tatălui meu. Căci am cinci frați, să le spună lor acestea, ca să nu vină și ei în acest loc de chin. Și a zis Avraam: Au pe Moise și pe prooroci; să asculte de ei. Iar el a zis: Nu, părinte  Avraame, ci, dacă cineva dintre morți se va duce la ei, se vor  pocăi.  Și a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise și de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morți".

Conținutul acestei Evanghelii ne cutremură sufletește. Aproape că nu știm la ce să reflectăm mai  repede și ce să punctăm mai mult din această pericopă evanghelică! Avem de-a face cu mai multe teme de reflecție: bogați și săraci; moarte și existența vie a lumii de dincolo; suflet și nemurire; iad și rai; sfînt și sfințenie; rugăciune și comuniune cu cei de dincolo; Biblie și argumente; bine și rău; aici și acolo; a avea și a fi etc.
        
Un imens tablou al extremelor

Extrema de sus, bogatul  cel nemilostiv, și extrema de jos, săracul Lazăr. Această distanță, acest contrast este cel mai mic cu putință. Adevăratele extreme ale Evangheliei de astăzi sînt cu totul altele. Extrema de sus a bogăției este Dumnezeu. Extrema de jos a sărăciei este diavolul. Între acești doi poli se așează universul pe ierarhizarea verbului "a avea". Verbul "a avea" (problema socială) se grefează, se mișcă pe scara verbului "a fi". Cînd facem această afirmație, că Dumnezeu este cel mai bogat, nu trebuie să ne gîndim că El ar stăpîni și alte bunuri materiale în afara Universului, în afară de cele făcute de El și pe care, toate, le-a dat omului încă din paradis. Dumnezeu nu a oprit nimic pentru El, ci totul a dăruit omului, pînă cînd și pe Unicul Său Fiu, Iisus Hristos, L-a dat din iubire tot nouă, oamenilor, după cum ne spune Sfîntul Apostol și Evanghelist Ioan:

"Căci așa Dumnezeu a iubit lumea, încît pe Fiul Său Cel Unul Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică" (Ioan 3,16). Dumnezeu  este cel mai bogat prin ființa Sa, în ființă, în "a fi".

Dumnezeu este Ființa absolută care umple întregul Univers.

Dumnezeu nu este limitat de spațiu sau de timp. Diavolul este cel mai sărac pentru că a negat ființa. El este numit pe bună dreptate neființă, pentru  că a negat Ființa divină. El a vrut să fie mai sus decît Dumnezeu, care  este Existența supremă. În  momentul cînd tu vrei să-L negi pe Dumnezeu și să te afirmi pe tine mai mult decît pe El, ai negat izvorul ființei tale, în clipa aceea nu mai ești tu. Tu nu ai nici o șansă să anulezi izvorul, dar ființa o anulezi  în tine în momentul în care refuzi izvorul. Mîntuitorul Hristos a venit în istorie, la noi acasă, ca  să ne umple acest Univers cu Ființa Sa. Nu există în acest Cosmos un loc în care Dumnezeu să nu fie prezent. Origen, un mare teolog din secolul doi după Hristos, ne spune că: "De la Hristos încoace lumea este plină de existența Sfintei Treimi". Dumnezeu este totul și are totul. Diavolul în schimb nu are nimic și nu este decît un nimeni; el ne înșeală că ne dă totul, dar în realitate nu are nimic pentru că nu a creat nimic în acest Univers. Bogatul din Evanghelia de astăzi avea multe bunătăți materiale; avea toate din belșug,  însă îi lipsea esențialul: a fi om cu adevărat, a fi tu însuți un vas în care să locuiască Însuși Dumnezeu (Apocalipsă 3,20). Bogatul a ajuns în iad nu pentru bogăția lui materială, ci pentru că n-a făcut milostenie din bogățiile sale pe care Dumnezeu i le-a dat. Omul cînd se naște pe pămînt vine cu mîna goală, nu duce nimic material cu sine, ci Dumnezeu îi dă treptat de toate în viață. Noi, oamenii, nu trebuie să fim stăpîniți de bunurile lui Dumnezeu, ci doar administratori ca să le împărțim și celor lipsiți. Săracul din Evanghelia de astăzi ajunge în rai nu pentru că era sărac de cele materiale, ci pentru că era bogat în prezența lui Dumnezeu din inima lui. Săracul n-a cîrtit împotriva lui Dumnezeu pentru sărăcia lui materială și nici nu s-a revoltat împotriva bogatului nemilostiv; ci a așteptat ca Dumnezeu să facă dreptatea cuvenită la timpul potrivit. În vremea noastră sînt milioane de săraci, dar este foarte regretabil că ei nu-L au pe Dumnezeu; că-L înjură și-L batjocoresc pe Dumnezeu și pe cele sfinte la tot pasul. 
   
Moartea, numitor comun

Din Evanghelia de astăzi reținem că moartea este, ca-n matematică, numitorul comun care ne unește pe toți: bogați și săraci; sfinți și păcătoși. Cu toții murim și înviem; însă diferă locul unde ajungem în lumea de dincolo. Raiul și iadul sînt două realități de netăgăduit. Atît raiul cît și iadul sînt și stare, dar și un loc anume. Sufletul din noi este nemuritor, cu el mergem fie în rai, fie în iad. Odată cu învierea morților la sfîrșitul lumii, sufletul nostru se va uni cu trupul și cu întreaga noastră ființă vom sta fie în rai, fie în iad. Totul depinde doar de noi înșine. Iadul și raiul ca stare încep chiar din inima noastră. Atunci cînd avem inimă bună, pace în suflet și o stare de sfințenie ne învăluie, este semn că deja raiul a pornit încă din ființa noastră. Să ne ferim de tot felul de păcate strigătoare la ceruri, care fac să se nască iadul chiar în inima noastră. Evanghelia de astăzi mai scoate în relief realitatea comuniunii și comunicării prin rugăciune cu cei morți, aflați în lumea de dincolo.  
 
Bogatul nemilostiv și săracul Lazăr - trupul și sufletul din noi

Trupul este de multe ori în viața noastră pămîntească acel bogat care se lăfăie în tot felul de bunătăți, făcîndu-și toate poftele și plăcerile. Totul facem aici pentru trup, ca el să se simtă bine. Mîncarea, băutura și distracția devin sensul și finalul ființei umane în gîndirea multora dintre noi; ceea ce constituie o mare eroare. Săracul Lazăr prefigurează sufletul din noi, care stă plin de bube, slăbit și nemîncat, bolnav și părăsit la ușa trupului. Bubele sînt patimile și viciile rele lipite de suflet și de trup, iar cîinii sînt demonii cărora le place să lingă patimile și să adîncească rănile pricinuite de păcatele noastre. Rănile păcatului se vindecă prin lacrimile pocăinței; prin spovedanie deasă; prin mergerea în fiecare Duminică la Sfînta Liturghie, prin săvîrșirea de fapte de milostenie; rugăciune continuă și lecturarea cărților sfinte. Făcînd toate acestea vom ajunge și noi cu siguranță în sînul lui Avraam, care înseamnă raiul ceresc.
MARE ESTE DUMNEZEU!
Sava BOGASIU  

 

COMENTARII

Pentru acest articol nu s-a adaugat nici un comentariu inca.
Adauga un comentariu la acest articol

Presedinte:
Ion CRISTOIU
Director general:
Vlad PUFU