Sansa Buzoiana > Arhiva > Nr. 4322 > Religie Nr. 4322 de vineri, 19 octombrie 2012  
 

Supliment saptamanal de fotbal, numarul 19





Vremea in

Marti, 29.07.2014
ZIUANOAPTEA

30° C
Cer partial noros

16° C
In general senin
Sanse de precipitatii10% Sanse de precipitatii10%
Umiditate maxima59% Umiditate maxima77%

Miercuri, 30.07.2014 [detalii]
ZIUANOAPTEA
 30° C
Timp insorit
 17° C
Senin

Joi, 31.07.2014 [detalii]
ZIUANOAPTEA
 31° C
In general insorit
 18° C
Cer partial noros


Cotidian 8 pagini,
se distribuie GRATUIT
numai împreuna cu
Sansa Buzoiana.
Suna NON-STOP la
0238 / 711.367


www.tipogruppress.ro






Religie

Duminica a 23-a după Rusalii


Vindecarea demonizaților doar prin Iisus Hristos

articol de: Sava BOGASIU
Prea iubiților, trăim într-o lume plină de suferințe și de tot felul de boli cărora medicina nu le mai poate face față. De unde atîta durere și de ce atîta suferință în lumea aceasta în care viețuim noi? Răspunsul este unul, clar, dat de Sfînta Scriptură, Cartea lui Dumnezeu, care, prin gura Sfîntului Pavel, ne spune că: "Necaz și strîmtoare peste sufletul oricărui om care săvîrșește răul" (Romani 2,9) și tot el adaugă că: "Plata păcatului este moartea" (capitolul 6,23). Cine ne poate vindeca și unde trebuie să alergăm pentru a ne vindeca sufletește, dar și trupește? Evanghelia din Duminica a 23-a după Rusalii ne spune că, oricît de grea ar fi, durerea unei boli o vindecă doar Mîntuitorul Hristos, care și dintr-o persoană demonizată sau îndrăcită, poate să scoată un om bun și sănătos. Textul biblic de la Sfînta Liturghie este foarte edificator în această privință:

"Și ieșind Iisus pe uscat, L-a întîmpinat un bărbat din cetate, care avea demon (drac) și care de multă vreme nu mai purta haină pe el și în casă nu mai locuia, ci prin morminte. Și văzînd pe Iisus, strigînd, a căzut înaintea Lui și, cu glas mare, a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu-Te, nu mă chinui. Căci poruncea duhului necurat să iasă din om, pentru că de mulți ani îl stăpînea, și era legat în lanțuri și în obezi, păzindu-l, dar el, sfărîmînd  legăturile, era mînat de demon în pustie. Și l-a întrebat Iisus, zicînd: Care-ți este numele? Iar el a zis: Legiune. Căci demoni mulți intraseră în el. Și-L rugau pe El să nu le poruncească să meargă în adînc. Și era acolo o turmă mare de porci, care pășteau pe munte. Și L-au rugat pe Iisus să le îngăduie să intre în ei; și le-a îngăduit. Și ieșind demonii din om, au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe țărm în lac și s-a înecat. Iar păzitorii văzînd ce s-a întîmplat, au fugit și au vestit în cetate și prin sate. Și au ieșit să vadă ce s-a întîmplat și au venit la Iisus și au găsit pe omul din care ieșiseră demonii îmbrăcat și întreg la minte, șezînd jos la picioarele lui Iisus, și s-au înfricoșat. Și cei ce văzuseră le-au spus cum a fost izbăvit demonizatul. Și L-a rugat pe El (Hristos) toată mulțimea din ținutul Gherghesenilor să plece de la ei, căci erau cuprinși de frică mare. Iar El, intrînd în corabie, S-a înapoiat. Iar bărbatul din care ieșiseră demonii Îl ruga să rămînă cu El. Iisus, însă, i-a dat drumul, zicînd:

Întoarce-te la casa ta (familie) și spune cît  bine ți-a făcut ție Dumnezeu. Și a plecat, vestind în toată cetatea cîte îi făcuse Iisus" (Luca 8, 26-39).

Textul acestei Evanghelii duminicale ne înspăimîntă prin faptul că ne arată clar pînă unde poate merge decăderea spirituală și fizică a unui om care a ajuns la demonizare sau la starea de îndrăcire. Ne cutremură foarte mult că în acea persoană umană a intrat nu doar un duh rău, ci o legiune de diavoli, care însumează peste 6.000 de draci înfricoșători. Cum a fost posibilă această decădere umană și cum au încăput atîția diavoli doar într-un singur om? Cum poate fi salvată o persoană demonizată și ce trebuie să facem ca să nu ajungem și noi sau cei din jurul nostru în această formă de îndrăcire? Evanghelia ne mai descoperă ceva foarte important de care trebuie să ținem seama în această viață pămîntească: existența iadului ca locuință a diavolilor și loc de osîndă veșnică pentru toți cei păcătoși care nu au ajuns să se pocăiască pînă în pragul morții. Avem de-a face în această Evanghelie cu existența satanei, care este căpetenia diavolilor; de asemenea, avem o descriere amănunțită a formelor exterioare de manifestare a duhurilor rele din om. La prima vedere, cînd auzim vorbindu-se despre diavoli, credem că este o poveste de speriat copiii sau un mit care nu ține de realitate. Însă lucrurile în realitate sînt altele: există cu adevărat și diavolii, dar și iadul. Toate religiile pămîntului au învățătura despre chinurile veșnice ale iadului și învață că după moarte pe cei răi îi așteaptă aceste chinuri înfricoșătoare. Iadul nu a fost tăgăduit  niciodată nici de eretici, nici de evrei, nici de mahomedani și înșiși păgînii credeau în  existența iadului. Acest lucru îl descoperim din studierea atentă a istoriei religiilor.

Învățătura biblică despre demoni se numește demonologie. Biblia ne spune că existența satanei, în persoana lui Lucifer, era cunoscută înainte de crearea Universului și înainte de facerea omului de către Dumnezeu. În această privință profetul Isaia, supranumit și "evanghelistul Vechiului Testament", descrie astfel istoria diavolului: "În iad s-a pogorît mărirea ta în cîntecul harfelor tale. Sub tine se vor așterne viermii și viermii vor fi acoperămîntul tău. Cum ai căzut tu din ceruri, stea strălucitoare, fecior al dimineții! Cum ai fost aruncat la pămînt, tu, biruitor de neamuri! Tu, care ziceai în cugetul tău: ridica-mă-voi în ceruri și mai presus de stelele Dumnezeului celui  puternic voi așeza jilțul meu! În muntele cel sfînt voi pune sălașul meu, în fundurile laturei celei de miazănoapte. Sui-mă-voi deasupra norilor și asemenea cu Cel Preaînalt voi fi. Și acum, tu te pogori în iad, în cele mai de jos ale adîncului!" (capitolul 14, 11-15).

Satana este răul întruchipat sau personificat, care umblă zi și noapte în lume, printre oameni, răcnind ca un leu, căutînd să înghită chiar și pe cei aleși, cum ne spune Sfîntul Apostol Petru (1 Petru 5,8). Sfîntul Ioan Evanghelistul l-a denumit ca fiind "tatăl minciunii" (1 Ioan 8, 44), care din mîndrie luciferică și-a pierdut calitatea de înger bun, devenind stăpînul morții, al suferinței și al durerii. Odată cu crearea primei perechi de oameni, Adam și Eva, de către Dumnezeu, și așezarea lor cu mare fast în mijlocul raiului, în cîntările îngerilor luminați de strălucirea sfințeniei a început din gelozie și răutate lupta diavolului împotriva oamenilor, ca și ei să ajungă în iad alături de toate duhurile rele.
Prima victimă a satanei a fost omul paradisiac. Diavolul, sub forma șarpelui, care a întunecat mintea Evei, a trezit dorința ei de stăpînire, i-a stimulat simțul gustului și al plăcerii și i-a oferit prin acestea perspectiva asemănării cu Ziditorul. Greșeala nu a constat în gustarea din pomul oprit, ci în nesocotirea poruncii lui Dumnezeu, astfel luînd naștere păcatul strămoșesc (Facere 3,6). Acțiunea răului și a diavolului în lume s-a concretizat apoi luînd forme din cele mai diferite: uciderea, înșelarea, neascultarea, frica față de fenomenele naturii din care s-a format, în decursul istoriei umane, închinarea la făpturi: idolatria (Romani 1, 23); apariția din teamă a diferitelor forme de religie primitivă dirijată de diavoli, culminînd cu credința în zei, sacrificiile umane și cultul crimei. Tot în acest capitol groaznic al satanismului intră și criminalii, bețivii, desfrînații, fumătorii, ateii etc. Diavolului îi plac anarhia, haosul, dezordinea, revolta, libertinajul și tot ce este sadic. Magia albă, cît și cea neagră, ambele lucrări drăcești, sînt o conlucrare directă și personală dintre om și diavol care duce la îndrăcire. Starea de păcătoșenie accentuată, nespovedania multă vreme, starea de necredință și de răutate interioară duc inevitabil la starea de demonizare. Vrăjitoria, ghicitul, farmecele și drăcuirea la tot pasul sînt, de asemenea, stări ale îndrăcirii omului.       
Evanghelia din Duminica aceasta  de la Sfînta Liturghie ne arată că persoanele demonizate nu pot fi vindecate cu medicamente sau prin internarea lor în spitale de psihiatrie. Vindecarea lor se face doar prin Mîntuitorul Iisus Hristos. Persoana în cauză, cît și familia din care face parte, în primul rînd, trebuie să meargă la un preot duhovnic pentru o spovedanie sinceră și completă din copilărie și pînă-n prezent. Apoi se continuă cu mult post și rugăciune îndelungată.

Slujba Sfîntului Maslu și Sfintele Liturghii au mare putere harică de a alunga duhurile rele din om.

Dimineața, pe nemîncate, aghiasma mare și anafura ne dau multă putere sufletească să luptăm împotriva duhurilor rele care se războiesc împotriva noastră. Cea mai mare greșeală o fac acele persoane care aleargă la vrăjitoare pentru a le scoate duhurile rele din casă sau dintr-o anume persoană demonizată. Așa cum spune un proverb: "Corb la corb nu-și scoate ochii", la fel diavolii cu care lucrează toate vrăjitoarele nu scot diavolii din casă și din oameni; ei nu se ceartă, nu se războiesc, dimpotrivă se unesc și se înmulțesc în a face și mai rău acelor persoane îndrăcite. Cînd avem probleme cu duhurile rele, să îngenunchem la Mîntuitorul Hristos, singurul care are putere deplină să ne vindece de orice boală, oricît de grea ar fi ea! 
MARE ESTE DUMNEZEU!

 

COMENTARII

Pentru acest articol nu s-a adaugat nici un comentariu inca.
Adauga un comentariu la acest articol

Presedinte:
Ion CRISTOIU
Director general:
Vlad PUFU