Sansa Buzoiana > Arhiva > Nr. 4312 > Religie Nr. 4312 de vineri, 5 octombrie 2012  
 

Supliment saptamanal de fotbal, numarul 19





Vremea in


Cotidian 8 pagini,
se distribuie GRATUIT
numai împreuna cu
Sansa Buzoiana.
Suna NON-STOP la
0338 / 401.999


www.tipogruppress.ro




Religie

Duminica a 20-a după Rusalii


Dragostea de mamă este nemuritoare

articol de: Sava BOGASIU
Ori de cîte ori venim la Sfînta Biserică trebuie să ne simțim ca și acasă în această atmosferă de familie. Cu toții, care venim la Casa lui Dumnezeu, sîntem frați și surori de credință, deoarece am primit același botez în numele Sfintei Treimi (Matei 28, 19) și ne împărtășim din aceleași Sfinte Taine prin care se revarsă Sfîntul Duh. Avem împreună Același Tată ceresc, Căruia Îi spunem: "Tatăl nostru, Care ești în ceruri" (Matei 6,9). Pentru noi toți, Biserica este mama noastră duhovnicească. Biserica ne naște ca o mamă prin Taina Botezului, apoi ne hrănește cu "pîinea cea vie", Care este Taina Sfintei Împărtășanii (Ioan 6,48). Așa cum mama spală des copilul, la fel Biserica ne spală sufletele noastre prin Taina Sfintei Mărturisiri la preotul duhovnic. Atunci cînd ne îmbolnăvim, mama foarte grijulie ne caută vindecarea; la fel face și Biserica prin Taina Sfîntului Maslu. Cu adevărat Biserica ne este mamă bună și iubitoare care nu poate fi înlocuită cu nimic și de nimeni! Sfîntul Ciprian spunea: "cine nu are Biserica de mamă nu-L poate avea pe Dumnezeu de tată". Dumnezeu are o mare prețuire sfîntă față de toate mamele din acest Univers care nasc copii și îi cresc spre slava cerului. A naște un copil înseamnă a da mîna cu Dumnezeu. În Duminica a XX-a după Rusalii, Evanghelia de la Sfînta Liturghie ne descrie dragostea mare a Mîntuitorului Hristos față de o mamă văduvă căreia îi murise unicul ei copil.

"În vremea aceea Iisus S-a dus într-o cetate numită Nain și cu El împreună mergeau ucenicii Lui și multă mulțime. Iar cînd S-a apropiat de poarta cetății, iată scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, și ea era văduvă, și mulțime mare din cetate era cu ea. Și, văzînd-o Domnul, I s-a făcut milă de ea și i-a zis: Nu plînge! Și apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Și a zis: Tinere, ție îți zic, scoală-te. Și s-a ridicat mortul și a început să vorbească, și l-a dat mamei lui. Și frică i-a cuprins pe toți și slăveau pe Dumnezeu, zicînd: Prooroc mare s-a ridicat între noi și Dumnezeu a cercetat pe poporul Său." (Luca 7, 11-16). Multe avem noi de învățat din această Evanghelie care se citește Duminica aceasta și anume: Despre familie,  văduvie, copii, dragoste față de mamă, moarte și înviere, tristețe și bucurie etc. Familia este altarul vieții binecuvîntat de Dumnezeu încă din paradis cînd a spus primilor soți Adam și Eva: "creșteți și vă înmulțiți și umpleți pămîntul și-l supuneți" (Facerea 1, 28).

Această instituție casnică, familia, are ca menire sfînta nașterea de prunci. Întotdeauna numărul de copii într-o familie îl fixează numai Dumnezeu. A da viață doar la un copil din comoditate sau din alte considerente economice, sociale este ca și cînd nu ai nici un copil. Atunci cînd o familie își propune de la începutul căsătoriei doar un singur copil, este foarte bine să-i pună numele "nici un copil", deoarece atunci cînd ai un singur copil i se pot întîmpla multe: boală, accident sau chiar moartea cum s-a întîmplat și în cazul Evangheliei de din această Duminică. Cînd într-o familie cu mulți copii, te supără unul, totuși găsești mîngîiere la alt copil din propria familie; cînd îți moare unul, te mîngîie ceilalți rămași în viață. Dar ce putem zice cînd avem un singur copil și acela ne amărăște foarte mult pe noi ca părinți în această viață și cît de dramatic este ca într-o zi să aflăm că ne-a murit unicul copil! Cine ne mai poate mîngîia în acele momente? Unicul copil nu poate fi înlocuit cu nimic. Golul pe care ni-l lasă moartea copilului rămîne toată viața. Durerea este și mai mare cînd moare și unul din soți așa cum s-a întîmplat cu această mamă din Evanghelia din Duminica aceasta care se citește la Sfînta Liturghie. Văduvia este o pîine amară și înlăcrimată. Sfînta Scriptură, care este glasul lui Dumnezeu, ne îndeamnă stăruitor ca să ne păstrăm văduvia curată în post și rugăciune (Luca 2, 37). Ajutorarea persoanelor aflate în văduvie este o faptă bine primită de Dumnezeu, după cum aflăm în Epistola Sfîntului Apostol Iacob care zice: "Cucernicia curată și neîntinată înaintea lui Dumnezeu și Tatăl aceasta este: să cercetăm pe orfani și pe văduve în necazurile lor și să ne păzim pe noi fără de pată din partea lumii" (Iacob 1, 27). Mîntuitorul Iisus Hristos este profund îndurerat de tristețea fără margini a acestei mame din cetatea Nain îndoliată de două ori: prima dată la moartea soțului și la scurtă vreme la decesul unicului ei copil în care-și pusese toată speranța ei de ajutor la vreme de neputință și bătrînețe. Fără să-i ceară cineva ajutor, Domnul Hristos se apropie de convoiul funebru din proprie inițiativă. Așa face și cu noi chiar în vremea de astăzi. Se întîmplă de multe ori ca în necazurile mari care ne copleșesc să uităm de Dumnezeu și atunci El ne apare pe neașteptate ca o mîngîiere tainică. Dumnezeu știe totul despre noi în orice moment și nu stă indiferent. Durerea noastră este și durerea Lui. Profetul Isaia ne mîngîie cu aceste cuvinte dumnezeiești că Mesia, adică Hristos, "disprețuit era și cel din urmă; om al durerilor și cunoscător al suferinței, unul înaintea căruia să-ți acoperi fața; disprețuit și nebăgat în seamă. Dar El a luat asupră-Și durerile noastre și cu suferințele noastre S-a împovărat. Și noi îl socoteam pedepsit, bătut și chinuit de Dumnezeu. Dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre" (cap. 53, 3-5).

Mîntuitorul Hristos se apropie de mama îndurerată și plină de lacrimi spunîndu-i imperativ: "nu mai plînge..." (Luca 7,13), deoarece tot El a zis într-o altă împrejurare mulțimilor de oameni veniți la înmormîntarea unui alt tînăr, pe nume Lazăr, care mai avea încă două surori Marta și Maria: "Eu sînt învierea și viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi..." (Ioan 11, 25) și tot El ne-a spus: "Adevărat, adevărat zic vouă că vine ceasul și acum este cînd morții vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu și cei care vor auzi vor învia" (Ioan 5,25). La glasul lui Iisus, adresat tînărului, el a înviat din morți: "tinere, ție îți zic, scoală-te. Și s-a ridicat mortul și a început să vorbească și l-a dat mamei lui" (Luca 7, 14-15). Cîtă bucurie pe această mamă cînd l-a văzut înviat pe fiul ei! Din această minune dumnezeiască descoperim că dragostea lui Dumnezeu față de mamă este nemuritoare. Iubirea nu moare pentru că obîrșia ei este la Dumnezeu, Care se definește pe Sine ca fiind iubire, după cum ne spune Sfîntul Apostol și Evanghelist Ioan în prima sa epistolă sobornicească: "Dumnezeu este iubire. Întru aceasta s-a arătat dragostea lui Dumnezeu către noi, că pe Fiul Său Cel Unul Născut L-a trimis Dumnezeu în lume, ca prin El viață să avem. În aceasta este dragostea, nu fiindcă noi am iubit pe Dumnezeu, ci fiindcă El ne-a iubit pe noi și a trimis pe Fiul Său, jertfă de ispășire pentru păcatele noastre. Iubiților, dacă Dumnezeu astfel ne-a iubit pe noi, și noi datori sîntem să ne iubim unul pe altul". (4, 8-11). Dumnezeu are mare putere să schimbe moartea în înviere și tristețea în bucurie. La Dumnezeu binele întotdeauna învinge și lumina copleșește mereu întunericul deznădejdii. În Sfînta Evanghelie din Duminica aceasta participăm nu numai la minunea învierii fiului văduvei din Nain, ci și la învierea sufletească a mamei îndurerate. Domnul Iisus Hristos, în nemărginita Lui iubire pentru om, oferă văduvei pe fiul ei înviat. Această înviere este o mare nădejde că și morții noștri vor învia. Învierea este universală. Ne naștem ca să trăim. Trăim ca să murim. Murim ca să înviem. Cu alte cuvinte, învierea este totul. Învierea înseamnă supremația vieții asupra morții. Să ne ferim de orice păcate care aduc moartea sufletească. Prin spovedanie ne înviem sufletele. Faptul că există înviere ne face ca mereu să zicem din inimă:   

MARE ESTE DUMNEZEU!

 

COMENTARII

Pentru acest articol nu s-a adaugat nici un comentariu inca.
Adauga un comentariu la acest articol

Presedinte:
Ion CRISTOIU
Director general:
Vlad PUFU