Sansa Buzoiana > Arhiva > Nr. 4237 > Religie Nr. 4237 de sambata, 30 iunie 2012  
 

Supliment saptamanal de fotbal, numarul 19





Vremea in


Cotidian 8 pagini,
se distribuie GRATUIT
numai împreuna cu
Sansa Buzoiana.
Suna NON-STOP la
0338 / 401.999


www.tipogruppress.ro




Religie

Evanghelia credinței - Sf. Nicolae Velimirovici

Cum să se mîntuiască un om lipsit de smerenie, de blîndețe, de supunere și de ascultare față de Dumnezeu? Cum să se mîntuiască necredinciosul și păcătosul "dacă dreptul abia se mîntuiește" (I Petru 4, 18)? Apa nu se adună pe crestele munților, ci în locuri joase, adînci. Nici binecuvîntarea lui Dumnezeu nu se sălășluiește în cei mîndri, care se umflă pe sine în fața Lui, ci în cei smeriți și blînzi, care și-au adîncit inima prin smerenie și blîndețe, prin închinare înaintea măreției lui Dumnezeu și ascultare de voia Sa. Cînd o viță-de-vie nobilă, îndelung îngrijită, se mănează și se usucă, gospodarul o taie și o aruncă în foc și în locul ei sădește o viță sălbatică. Cînd fiul uită dragostea părintească și se ridică împotriva tatălui său, ce va face acesta? Îl va alunga din casa sa pe fiu și va înfia pe străin.
Cum e în natura, așa e și între oameni. Necredincioșii spun: Cutare și cutare lucru e după natură, și după legile noastre; cei care au credință însă nu vorbesc în felul acesta. Ei, care au dat la o parte perdeaua legilor firești și omenești și au privit în ochii strălucitori ai, tainei veșnicei libertăți, vorbesc altfel. Ei spun: lucrul acesta se întîmplă din voia lui Dumnezeu și spre binele nostru. Dumnezeu scrie cu degetul Său, dar scrierea Lui tipărită cu foc și cu Duh în lucruri și întîmplări n-o pot pătrunde dintre oameni decît aceia care sînt în stare să o citească. Cei înaintea ochilor cărora firea și viața stau ca un maldăr de litere moarte, lipsite de noimă, vorbesc de "întîmplare". "Tot ce se întîmplă", zic ei, "e din întîmplare". Prin aceasta ei înțeleg că tot mormanul acela de litere se mișcă și se amestecă singur, din amestecătură ieșind o întîmplare sau alta. De n-ar fi Dumnezeu un Dumnezeu al milei și al îndurării, ce-ar mai rîde de nebunia acestor tîlcuitori de lume și viață! Dar e cineva care rîde cu răutate de nebunia lor: duhul cel rău, vrăjmașul neamului omenesc, cel fără de milă și cruțare.
O gîscă pășind pe un covor întins într-o grădină, poate va crede că izvoadele și culorile sînt acolo din întîmplare, sau poate chiar că au crescut din pămînt ca iarba. Atîta e mintea gîștei. Dar țesătorul care a urzit covorul și l-a țesut știe că n-a ieșit la voia întîmplării, după cum știe și ce însemnează orice amănunt al desenului și culorii, și de ce desenul și culoarea sînt cum sînt. Numai cine a țesut covorul cu mîna lui poate să înțeleagă țesătura, și cei cărora el le-o deslușește. Așa se preumblă și necredincioșii pe minunatul covor al lumii și vorbesc de "întîmplare". Și numai Dumnezeu, care a țesut lumea, cunoaște înțelesul fiecărui fir - Dumnezeu și cei cărora El le deslușește. Isaia a văzut, și a scris: "Așa zice Domnul: Sălășluiesc într-un loc înalt și sfînt și sînt cu cei smeriți și înfrînți, ca să înviorez pe cei cu duhul umilit și să îmbărbătez pe cei cu inima frîntă" (Isaia 57,15).
Așadar, aici pe pămînt, Dumnezeu este numai cu cei cu inima înfrîntă și duhul umilit. Iar celor cu care este, Dumnezeu le dezvăluie tainele lumii și ale vieții, și adîncimile duhovnicești a tot ceea ce El a scris prin împrejurări și lucruri. Avraam, Isaac, Iacov, Iosif, Moise și David, toți aceștia au avut inimă înfrîntă și duh umilit, și de aceea Dumnezeu a fost cu ei, și le-a făgăduit să fie și cu urmașii lor cîtă vreme și aceștia vor fi cu inimă înfrîntă și smerită. Dar cînd deasa legătură cu Dumnezeu îl face pe om mîndru, omul cade într-o pierzanie mai grea decît cei care n-au avut cunoștință și  apropiere de Dumnezeu. Cel mai bun exemplu îl avem chiar în israeliți, coborîtori din marii și lui Dumnezeu plăcuții părinți pomeniți mai sus. Nemaiîncăpîndu-și în sine de multa apropiere de Dumnezeul cel adevărat, poporul acesta a început să se uite la celelalte neamuri ca la praful de pe pragurile lui Dumnezeu. Dar cu aceasta și-a pricinuit ruinarea, pentru că mîndria într-atît l-a orbit, încît din toate descoperirile făcute de Dumnezeu prin profeți și prin plăcuții Săi una doar a priceput: că el e Poporul Ales.
Duhul și înțelesul revelației celei vechi a lui Dumnezeu s-a spulberat pentru ei cu totul, iar Sfînta Scriere a început să joace în fața ochilor acestui popor ca o încîlcitură de litere de neînțeles. Cînd Hristos a venit cu o descoperire nouă, poporul evreu în orbenia și ignoranța lui nu numai că a căzut pe aceeași treaptă cu neamurile păgîne, dar învîrtoșat la inimă fiind și cu vederea întunecată, a ajuns în multe privințe chiar mai prejos decît păgînii. Evanghelia de astăzi ne arată cum privește Mîntuitorul lucrul  acesta. Ne arată sănătatea între bolnavi și boala între cei sănătoși, credința între păgîni și necredința între cei ce se lăudau a fi poporul ales și a avea credința cea mai curată. Evanghelia aceasta a fost scrisă drept învățătură pentru toate vremurile și pentru toate popoarele, potrivindu-se la fel de bine și nouă celor de astăzi. E o învățătură tăioasă ca sabia heruvimică, limpede ca lumina zilei, neașteptată și proaspătă ca floarea de munte: ca să ne străpungă cu ascuțișul ei, să ne lumineze cu limpezimea ei, și să ne scoată din  apatia și nepăsarea noastră. Și mai cu seamă să ne aducă aminte nouă, creștinilor, ca nu cumva să ne fălim cu mersul la biserică, cu  rugăciunea și cu mărturisirea lui Hristos, spre a vedea la Judecata de Apoi că cei dinafara Bisericii au fost găsiți cu mai multă credință și fapte bune decît noi.
Fragment din predica la  Duminica a 4-a după Rusalii a Sfîntului Nicolae Velimirovici, "Predici", Editura Ileana, București)

 

COMENTARII

Pentru acest articol nu s-a adaugat nici un comentariu inca.
Adauga un comentariu la acest articol

Presedinte:
Ion CRISTOIU
Director general:
Vlad PUFU