Sansa Buzoiana > Arhiva > Nr. 4207 > Religie Nr. 4207 de sambata, 26 mai 2012  
 

Supliment saptamanal de fotbal, numarul 19





Vremea in


Cotidian 8 pagini,
se distribuie GRATUIT
numai împreuna cu
Sansa Buzoiana.
Suna NON-STOP la
0338 / 401.999


www.tipogruppress.ro




Religie

Despre om


Omul și războiul nevăzut

articol de: Dialoguri cu Sava BOGASIU
De ce omul modern nu mai are curajul înaintașilor lui de a-și pune viața în mîinile lui Hristos? Omul contemporan, în genere, este lipsit de puterea credinței lui Dumnezeu pe care înaintașii noștri o aveau și o trăiau din plin. Încrederea totală în existența și lucrarea mîntuitoare a lui Dumnezeu ne dă mult curaj în viață.  Credința vie ne face puternici. Ea ne dă siguranță că nu sîntem singuri în viață, că Dumnezeu, în calitate de Tatăl nostru, ne călăuzește pe calea binelui și a luminii. Cheia succesului în această viață pămîntească este să ne  încredințăm cu toată ființa în mîinile lui Hristos. Trăim într-o vreme în care secularizarea sentimentului religios se extinde cu o rapiditate care ne înspăimîntă. Secularizarea este asemenea cancerului care distruge tot ce este vital în ființa umană. Urmările secularizării sînt: ateismul, indiferența, aroganța, superficialitatea, superstiția. Omul modern are tendința de a rupe orice relație personală cu Dumnezeu. Pentru omul contemporan, religia a devenit "o piesă veche de muzeu", demodată și fără valoare. Această stare de incertitudine în care trăiește omul contemporan, care s-a rupt de Dumnezeu, îl face să se complacă într-o atmosferă de letargie spirituală. În vremurile acestea apocaliptice, avem mare nevoie de o trezire spirituală, pentru a ne ridica să luptăm împotriva păcatului și a răului care îmbracă tot felul de forme deghizate și amăgitoare. Fără Hristos nu putem face nimic bun care să ne dea perspectiva veșniciei.

În aceste vremuri din ce în ce mai agitate, la ce ar  trebui să ne gîndim mai întîi, la sfîrșitul lumii ori la sfîrșitul nostru, personal?
Dumnezeu nu a creat lumea, ca apoi să o distrugă. Oare există în lumea noastră vreun înțelept, cu mintea întreagă, care să zidească o frumoasă casă, după care să-i dea foc și să o distrugă? Universul care ne înconjoară este creația lui Dumnezeu. Prin păcatele noastre omenești contribuim la distrugerea acestui Cosmos. Înainte de a face rău naturii care ne-nconjoară, noi ne facem rău nouă înșine, ne autodistrugem. Orice păcat pe care-l înfăptuim are în primul rînd efecte negative, distrugătoare, asupra noastră. Sfîntul Apostol Pavel ne spune clar că: "plata păcatului este moartea" (Romani 6, 23). Prin moarte, omul își încheie viața sa pămîntească. Cel mai important lucru care trebuie să ne preocupe pe noi este sfîrșitul personal și nu sfîrșitul lumii. Atunci cînd moare cineva, viața celor din jur merge înainte. Lumea nu se oprește în loc odată cu decesul unei persoane ori a mai multor persoane. Veșnicia noastră, adică continuarea vieții noastre în lumea de dincolo, depinde întotdeauna de felul nostru de viețuire aici pe pămînt. Contează modul cum viețuim, dar și starea în care murim. Una este să murim cu Dumnezeu în suflet, cu trupul curat, împăcați sufletește cu toți, și alta este să murim plini de păcate, de ură, certați cu Dumnezeu, și cu cei din jurul nostru. Moartea fiecăruia nu are dată fixă, nu este planificată de noi. Ea vine pe nepusă-masă, nepoftită. Viața aici, pe pămînt, este scurtă, vremelnică, pe cînd, în lumea de dincolo, nu există moarte, deoarece, la deces, sufletul intră în veșnicie. Sfîrșitul lumii este legat de voința și planul lui Dumnezeu. Nimeni dintre oameni nu poate dezlega această taină. Omul cînd moare își încheie existența aici pe pămînt, nu mai are nici o legătură cu această lume în care a trăit. Pentru el lumea încetează din clipa decesului. Oamenii se nasc pe rînd și mor tot pe rînd, nu toți laolaltă.

Problema numărul unu care trebuie să îl preocupe pe fiecare în parte este moartea sa: cînd va fi ea? cum va fi ea? și în ce stare se va afla sufletul său în acea clipă?  

Moartea este o realitate, este un adevăr verificat de mii de ani. Cu toate acestea, cei mai mulți sînt indiferenți față de această trecere de pe pămînt în lumea de dincolo. Pentru a deveni conștienți, lucizi, pregătiți pentru acest eveniment al trecerii noastre în veșnicie, trebuie să ne spovedim foarte des la duhovnic, să avem mereu o legătură directă, sinceră și personală cu Dumnezeu, pe care-L întîlnim tot timpul în Biserică. De ce în Biserică? Pentru că aceasta este casa lui Dumnezeu, pentru că aici se află harul lui Dumnezeu, prezența Duhului Sfînt cu care ne împărtășim prin Sfintele Taine - slujbe cerești dăruite nouă de către Mîntuitorul Hristos. Omul este "o ecuație matematică cu trei necunoscute": nu știe cînd se naște, cum trăiește și cînd moare. Niciodată moartea nu ne anunță că vine la noi. Să fim pregătiți tot timpul pentru a o primi cu seninătate, cu demnitate. Moartea este începutul veșniciei. Cea mai mare filozofie a acestei vieți stă în această mică propoziție: "gîndește-te la moarte și nu vei păcătui niciodată".  

 

COMENTARII

Pentru acest articol nu s-a adaugat nici un comentariu inca.
Adauga un comentariu la acest articol

Presedinte:
Ion CRISTOIU
Director general:
Vlad PUFU