Sansa Buzoiana > Arhiva > Nr. 4103 > Religie Nr. 4103 de sambata, 21 ianuarie 2012  
 

Supliment saptamanal de fotbal, numarul 19





Vremea in


Cotidian 8 pagini,
se distribuie GRATUIT
numai împreuna cu
Sansa Buzoiana.
Suna NON-STOP la
0338 / 401.999


www.tipogruppress.ro




Religie

Dincolo de orizont

articol de: Preot prof. dr. Iulius Paul Negoiță
Un om mărunțel de statură, care era mai mare peste vameșii din orășelul Ierihon și care se numea Zaheu, a simțit, dintr-o dată nevoia să-l caute pe Iisus, să-i destăinue multele lui greșeli și să capete ușurare sufletească. Iisus tocmai trecea prin Ierihon în drum spre Ierusalim, lume multă Îl înconjura, dar Zaheu nu putea să-L vadă. S-a suit într-un dud de pe marginea drumului și acum vedea tot. Dar pînă să-și de el seama, Iisus l-a văzut - parcă l-ar fi căutat - și cunoscîndu-i inima în adîncul ei, s-a oprit și i-a zis să coboare căci "astăzi se cuvine să fiu în casa ta".

Intrînd sub acoperămîntul casei lui, Zaheu îl întîmpină pe Iisus cu nerăbdare: "Doamne, iată jumătate din averea mea o dau săracilor, și de am năpăstuit pe cineva cu ceva întorc împătrit".

Pe loc Iisus Domnul i-a dat răspunsul care i-a adus ușurarea: "Astăzi s-a făcut mîntuire casei acesteia, că și acesta este fiul lui Avraam" (Luca, XIX, 1-10). Se spune în tradiția sapiențială a poporului nostru că "omul nu poate sări peste umbra lui". Se întîmplă adesea ca oamenii care au un anumit statut social, să nu reușească să înțeleagă menirea lor și să nu aibă capacitatea de se ridica din materialitatea activității lor; de a nu reuși să vadă orizontul spiritual pe care-l au înainte. Fără o privire către Cer, fără o privire către orizonul spiritual rămînem asemenea omului care, timp de o viața, a mers cu capul plecat, cu capul în jos, pentru a nu pierde nimic din ce au lăsat sau scăpat alții, iar la sfîrșitul vieții a devenit "mai bogat" cu o colecție de mici obiecte, însă a pierdut bucuria de a întîlni frumusețea chipurilor pe lîngă care a trecut. Și Zaheu a fost într-o asemenea situație. Probabil nu a făcut nici mai bine, nici mai rău decît cei de un statut social cu el, dar, la un moment dat, a simțit nevoia să se înalțe. El, cel mic de statură și poate complexat de această caracteristică fizică, într-o lume a forței și voiniciei trupești, a dorit să se înalțe și s-a urcat într-un sicomor. A văzut dintr-o dată orizontul, a rea­lizat că are o șansă să se înalțe, a realizat că măreția socială nu este suficientă, atîta timp cît omul dă dovadă de "micime de suflet", așa cum spun pravilele noastre, a rea­lizat că împlinirea lui nu vine din ceea ce are, ci de înălțimea spirituală, morală la care trăiește, a realizat că el, cel "mic de stat" poate vedea dincolo de orizont, dincolo de mulțime, iar căutarea lui a întîlnit dragostea Mîntuitorului Hristos, Care, simțindu-l că are nevoie de doctor i-a spus simplu: "astăzi în casa ta Mi se cade să fiu",iar Zaheu a înțeles că nu cele materiale adunate erau sensul adevărat al vieții ci virtutea. Și iată cît de adevărat a fost. Au trecut veacuri și chiar milenii, iar Zaheu este "cunoscut" de toți, este contemporan cu fiecare generație, devine model și se înveșnicește. Au fost și alții asemenea lui de bogați și au încercat să-și păstreze numele prin averea lăsată urmașilor însă, timpul le-a șters amintirea, dar Zaheu, cel mărunțel, a rămas și sîntem trecători prin viața lui, fiind un model pentru noi toți. Este un model al omului care vrea să se ridice, este un model al omului care răspunde la bătăile în propria-i ușă ale Mîntuitorului, este modelul care ne spune că avem fiecare dintre noi posibilitatea de a ne înălța spiritual, oricît de mici am fi.

Dumnezeu ne așteaptă cu dragoste, iar sicomorul Domnului în lumea aceasta este Sfînta Biserică
Biserica este locul unde poți vedea orizonul spiritual al lui Zaheu, fără a fi nevoie să te urci la o înălțime fizică, este locul unde oricine capătă înălțime spirituală. Legătura cu Biserica este fundamentală. Dacă Zaheu s-ar fi urcat într-un sicomor rătăcit pe undeva nu ar fi văzut nimic, dacă nu ar fi fost animat de scopul înălțării lui nu ar fi simțit nimic. Fără a blama rolul moralei sociale, actul moral izvorît din credință este cu adevărat unul care transformă, înalță, purifică, sfințește, iar locul unde omului i se descoperă orizontul spiritual este Biserica. Cel ce nu-l caută pe Dumnezeu în Biserica Sa este asemenea celor care au rătăcit cumva în vremea lui Zaheu, poate au fost și în preajma Mîntuitorului, dar niciodată nu au auzit cuvintele: "Astăzi s-a făcut mîntuire casei acesteia"

 

COMENTARII

Pentru acest articol nu s-a adaugat nici un comentariu inca.
Adauga un comentariu la acest articol

Presedinte:
Ion CRISTOIU
Director general:
Vlad PUFU