Sansa Buzoiana > Arhiva > Nr. 4079 > Religie Nr. 4079 de sambata, 17 decembrie 2011  
 

Supliment saptamanal de fotbal, numarul 19





Vremea in


Cotidian 8 pagini,
se distribuie GRATUIT
numai împreuna cu
Sansa Buzoiana.
Suna NON-STOP la
0338 / 401.999


www.tipogruppress.ro




Religie

Rigorile postului creștin

articol de: Preot prof. dr. Negoiță Iulius Paul
Omul zilelor noastre, omul modern, creștin sau necreștin, își trăiește viața într-un ritm trepidant, în permanentă frămîn­tare fizică și psihică, ceea ce poate duce la slăbirea resorturilor spirituale, care trebuie să asigure și să păstreze echilibrul necesar unei existențe armonioase a ființei noastre. Hărțuit de grijile multe ale vieții zilnice și constrîns de norme și planificări pe care trebuie să le îndeplinească - ba să le și depășească - omul își trăiește viața mai mult la suprafața ei, la nivelul instinctului de conservare, și nu mai năzuiește, nu mai are timp să năzuiască  la o adîncire a realităților vieții, la o interiorizare, care să-i deschidă perpective unei trăiri în duh, a unei vieți îmbunătățite... De aceea, pentru cei care mai au "urechi de auzit" și care vor "să audă", Biserica își rostește nepregetatul său apel și-i cheamă pe oameni să se refacă prin duh, ca să poată trăi viața ca ceva necesar, justificat și util. Biserica strigă: "Pocăiți-vă !" și ne cheamă să ne întoarcem la adevăratele valori ale vieții, la valorile ei spirituale, veșnice și nedesmințite și să trăim viața din interior și în afară. Din adîncul conștiinței morale, să ne formăm o mentalitate nouă, în raport cu necesitățile vieții. Biserica ne cheamă și ne îndeamnă să reducem în chip rezonabil  trebuințele vieții materiale, ca să lăsăm drum deschis afirmării valorilor morale și spirituale ale vieții. Ea, Bise­rica, ne cere să frînăm puterile centrifuge ale vieții, care sînt izvorul păcatelor. Se cere să înfrîngem păcatul și să purificăm unda de viață a sufletului, ­eli­minînd din firea noastră tot ce este păgubitor și putred, tot ce aduce lîncezeală și frînează avîntul în ființa noastră spirituală. Biserica ne cere să dezinfectăm și să însănătoșim viața noastră sufletească, pentru a putea să primim, să înțelegem și să asimilăm adevărul Sfintei Evanghelii.

Păcatul este boala sufletului
De aceea a fost denunțat chiar de Mîntuitorul ca operă a diavolului, care ispitește și smin­tește inima omului, iar mintea i-o tulbură, împingîndu-l la gînduri, judecăți și fapte care îl degradează și îl descalifică pe om. Știm că împotriva diavolului ni s-a dat o armă ucigătoare, care este Sfînta Cruce. Și mai știm că "neamul potrivnic" care chi­nuie sufletul omenesc, se scoate, numai cu rugăciune și cu post, cum ne învață Iisus Domnul. Deci postul este un instrument eficient, recomandat în lupta noastră spirituală. Ne aflăm în timpul postului, în postul Crăciunului, într-un moment propice renașterii noastre spirituale. Iar această perioadă favorabilă vieții noastre interioare are o durată de 40 de zile (de la 15 noiembrie - 25 decembrie). S-a lăsat sec la 14 noiembrie, ziua Sfîntului Apostol Filip. (Dacă această zi ar fi căzut  miercurea sau vinerea, postul ar fi început cu o zi mai înainte). Acest post este vreme de pregătire pentru a întîmpina cuviincios Nașterea Domnului. El amintește de noaptea în care a trăit omenirea înainte de venirea lui Iisus, cînd aștepta în post și rugăciune. Această perioadă de post a fost prefigurată de postul lui Moise de 40 de zile, în pustiu înainte de a primi legea pe muntele Sinai, ca și postul tot de 40 de zile al profetului Ilie. Ca și nivel al asprimii este unul mediu. În ultima zi a postului - ajunul Crăciunului - se ajunează pînă la ivirea luceafărului, care închipuie steaua magilor, și atunci se mănîncă uscat: semințe, poame, turte sau covrigi. În această perioadă, pentru a vesti marele praznic al Nașterii Domnului preoții merg cu icoana, aducînd în casele credincioșilor vestea Nașterii lui Iisus.

În orice zi ar cădea Crăciu­nul, se mănîncă dulce, pentru bucuria praznicului. (...) Postul este un exercițiu de înfrînare a poftelor trupului și de întărire a voinței, este o formă de pocăință, deci o faptă de virtute. Dar, totodată, postul este și un act de cult, adică o faptă de cinstire a lui Dumnezeu, pentru că este o jertfă, un act de renunțare de bună voie la ceva care ne este îngăduit. Izvorul acestui exercițiu de asceză trebuie să fie iubirea și res­pectul pe care îl datorăm lui Dumnezeu. În acord cu aceste învățături, mărturisirea creștină ortodoxă precizează că... postul este înfrînarea de la toate mîncăru­rile, sau în caz de boală numai de la unele, de la băuturi și de la alte lucruri lumești și de toate dorințele rele, pentru ca omul creștin să-și poată face rugăciunea mai cu ușurință și să împace pe Dumnezeu, și să omoare poftele trupului, cîștigînd harul lui Dumnezeu. În acest înțeles, postul este un mijloc de desăvîrșire, de educare a voinței trupului, un semn văzut al rîvnei și sîrguinței noastre, spre asemănare cu Dumnezeu și îngerii, care n-au nevoie de hrană. Sfîntul Simeon al Tesalonicului ne învață că "postul este lucrul lui Dumnezeu, căci lui nu-i trebuie hrană...

Este viață și petrecere îngerească, pentru că și îngerii sînt fără hrană... Postul este omorîrea trupului, că acesta hrănindu-se ne-a făcut morți... Și izgonirea patimilor este postul, căci lăcomia întărîtă patimile trupului"... Deși apare ca un moment de privațiune, în fapt postirea întărește trupul și curăță sufletul. Păstrează sănătatea trupului și dă aripi sufletului spre o trăire curată. Legea veche a recomandat și a impus poporului împlinirea postului (Ieș. 34, 28). În legea nouă, Mîntuitorul Iisus însuși a postit 40 de zile înainte de a ieși la propovăduire (Mt. 4, 2). Iisus ne învață cum să postim (Mt. 6, 16) și ne arată că diavolul poate fi izgonit numai cu post și rugăciune (Mt. 17, 21). Au postit și Sfinții Apostoli și ucenicii lor și au rînduit posturi pentru urmașii lor. Sfinții Părinți ai Bisericii laudă postul și-l recomandă cu stăruință deoarece  "postul potolește zburdăciunea trupului, înfrînează poftele cele nesăturate, curățește și înaripează sufletul, îl înalță și îl ușurează"... Respectarea posturilor este o datorie a bunilor creștini, fiind și o poruncă a Bisericii (a II-a), argumentată canonic (Can. 69 apostolic). Se recomandă un post complet cu trupul   și cu sufletul, în egală măsură, ... înfrînarea  de la patimi, de la păcate și ispite...  rugăciunea și pocăința. Conform învățăturii Bisericii postul nu trebuie să fie doar de bucate, ci și de purtări și atitudini păcătoase, postind "post primit, bine plăcut Domnului. Postul cel adevărat este înstrăinarea de răutăți, înfrînarea limbii, lepădarea mîniei, depărtarea de pofte, de minciună și de jurămîntul mincinos. Lipsirea acestora este postul adevărat", așa cum scrie cartea bisericească - Triod. Marele dascăl al lumii Sfîntul Ioan Gură de Aur, în Cuvîntare  a III a către poporul antiohian, ne prezintă în cuvinte convingătoare postul și ținerea lui: "Postiți, zice marele ierarh, arătați-mi-o prin fapte. Cum? De vezi un sărac, ai milă de el, un dușman, împăcă-te cu el, pe un prieten înconjurat de un nume bun, nu-l invidia    i. Nu numai gura și stomacul vostru să postească, ci și ochiul și urechile, și picioarele și mîinile voastre și toate mădularele trupului vostru. Mîinile voastre să postească rămînînd curate de hrăpre și lăcomie. Piciorul nealergînd la priveliștii urîte și în calea păcătoșilor... Ochii, neprivind cu ispitire frumu­se­țile străine. Gura trebuie să postească de ocări și de alte vorbiri rușinoase". Făcînd așa, prin post ne asigurăm cîștigarea mîntuirii. 

 

COMENTARII

Pentru acest articol nu s-a adaugat nici un comentariu inca.
Adauga un comentariu la acest articol

Presedinte:
Ion CRISTOIU
Director general:
Vlad PUFU