Sansa Buzoiana > Arhiva > Nr. 4067 > Religie Nr. 4067 de sambata, 3 decembrie 2011  
 

Supliment saptamanal de fotbal, numarul 19





Vremea in


Cotidian 8 pagini,
se distribuie GRATUIT
numai împreuna cu
Sansa Buzoiana.
Suna NON-STOP la
0338 / 401.999


www.tipogruppress.ro




Religie

Ziua Domnului


Duminica a XXVII - a după Rusalii

articol de: Preot prof. dr. Iulius Paul Negoiță
Unul din motivele care au împins pe Iudei să hotărască uciderea lui Iisus a fost acela că El vindeca bolnavi și învia morții în zi de Sabat,  sau de Sîmbătă. Așa a fost cazul cu acel om care avea o mînă uscată, pe care Iisus i-a vindecat-o, după care fariseii au făcut sfat împotriva lui Iisus ca să-L piardă (Mt. 12, 10-14). Așa s-a întîmplat și cu orbul din naștere,  pe care Iisus l-a vindecat în zi de sîmbătă, pentru care faptă fariseii au cîrtit, ajungînd la dezbinare între ei, au zis: "Omul acesta nu-i de la Dumnezeu, pentru că nu ține sîmbăta" (In. 9, 16). Tot așa  s-a petrecut cu vindecarea slăbănogului de la scăldătoarea Vitezda, faptă pentru care, cum spune  Sfîntul Ioan Evanghelistul "iudeii îl prigoneau pe Iisus și căutau să-L omoare, căci făcea asemenea lucruri în zi de sîmbătă" (5, 16-18). Mai putem aminti și minunea unei vindecări petrecută tot sîmbăta, fapt care a iscat o vie dispută între Iisus și farisei, dacă este îngăduită a vindeca pe cineva sîmbăta (Lc. 14, 24). Și, în sfîrșit, femeii neputincioase și gîrbovite, petrecută tot sîmbăta, despre care s-a citit în pericopa evanghelică din duminica a XXVII-a, după Rusalii.
Dîrzenia cu care iudeii și în special fariseii țineau la respectarea repaosului total în ziua sîmbetei, se explică prin rigoarea cu care legea mozaică impunea acest lucru. Sîmbăta era ziua de odihnă a poporului ales, cînd nimeni nu putea face nimic, nici în casă, nici afară, ba mai mult călătorul aflat pe drum, nu putea merge decît o anumită distanță - așa numita "cale a sîmbetei". Era o poruncă a legii vechi, prinsă în cartea Exodului, în porunca a IV-a a Decalogului: "Adu-ți aminte de ziua sîmbetei, ca s-o sfințești pe ea: șase zile să lucrezi și să faci toate lucrurile tale, iar ziua a VII-a este sîmbăta Domnului" (20, 8). Era deci justificată grija de a fi păzită litera legii. Dar ceea ce făcea Iisus, nu era o "călcare a legii", ci prevestirea unor vremuri noi, cînd omul să nu mai fie lăsat sub litera legii "care ucide", ci să trăiască în spiritul legii "care dă viață omului" (II Cor. 3, 6). Legea era închistată în rigoarea ei, dar Iisus voia să-i confere forța morală a întrajutorării, a facerii de bine, să-i dea un spirit nou, s-o pună sub pecetea iubirii față de aproapele. De aceea Iisus rostește cuvîntul care să des­chidă mintea și să îndulcească inima fariseilor orbiți de opreliștea rigidă a legii.

"Cine e omul acela dintre voi, zice Iisus, care de-ar avea o oaie și ar cădea sîmbăta într-o groapă, n-ar scoate-o? Dar cu cît e mai de preț omul decît oaia !"... (Mt. 12, 11-12).
Într-o sîmbătă Iisus învăța în sinagogă. Acolo era și o femeie care de 18 ani avea duhul neputinței și era gîrbovă, și nu se putea ridica în sus. A chemat-o Iisus și i-a zis: "Femeie, ești izbăvită de boala ta"...
Și punîndu-și mîna pe ea, s-a ridicat și slăvea pe Dumnezeu. Iar căpetenia sinagogii s-a mîniat și a zis către popor: sînt șase zile în care se cade să veniți să vă vindecați, nu în zi de sîmbătă... Dar Iisus i-a zis:
"Fățarnice, nu dezleagă fiecare din voi boul sau asinul de la iesle în ziua sîmbetei și-l duce de-l adape? Dar această femeie pe care satana a legat-o acum 18 ani, nu se cădea să fie dezlegată de legăturile acestea în ziua sîmbetei?" (Lc. 13, 10-16). Și conchide, ca și altădată: "Se cuvine deci, sîmbăta a face bine" (Mt. 12, 12).
Iată, fraților, însă o facere de bine pentru om, și încă o demascare a fățărniciei fariseilor. Ei erau tulburați, că se călca litera legii, dar n-aveau nici un sentiment de compătimire pentru "o fiică a lui Avraam" chinuită 18 ani de neputința ei... De aceea mustrarea lui Iisus i-a rușinat pe farisei și a avut ecou în rîndul celor prezenți, care - zice Sfînta Evanghelie, "se bucurau de faptele cele slăvite ce se făceau de către Iisus" (Lc. 13, 17).

V-am spus și mai înainte că sabatul era ziua de repaos, de odihnă a poporului evreu, sfințită de Dumnezeu la încheierea zilelor creației (Fac. 2, 3) și statornicită ca sărbătoare prin porunca a IV-a a Decalogului. Ea a fost poruncită ca zi de odihnă în amintirea eliberării poporul evreu din robia egipteană, cum reiese din scrierea biblică intitulată Deuteronomului: "Adu-ți aminte că rob ai fost în pămîntul Egiptului și te-a scos Domnul Dumnezeul tău de acolo... pentru aceea ți-a poruncit Domnul Dumnezeu să păzești ziua sîmbetei" (5, 15).
În ziua sîmbetei, nimeni nu avea voie să facă ceva... "să nu faci în ziua aceea nici un lucru, nici tu și feciorul tău și fata ta, sluga ta, boul tău și tot dobitocul tău și străinul ce locuiește cu tine" (Ieș. 20, 9).
Porunca aceasta a legii - de a respecta sîmbăta - ca și celelalte porunci impuse de legea lui Moise sau transmise prin prooroci au fost respectate de Iisus, dar iată că dintr-o dată, fariseii și cărturarii îl denunță pe Iisus ca pe un călcător de lege și stricător al tradițiilor iudaice. Îi aduc acuzații felurite, unele chiar foarte grave: că stă la masă cu vameșii și păcătoșii, că ucenicii lui nu-și spală mîinile cînd se așează la masă, că vindecă bolnavii și înviază morții în zi de sîmbătă, că scoate demonii cu ajutorul căpeteniei lor, că hulește pe Dumnezeu, numindu-se fiul lui... Din aceste motive fariseii fac tulburare în popor, se sfătuiesc cum să-l piardă pe Iisus și hotărăsc chiar să-L omoare, așa cum se vede din exemplele date.

Nu era vorba însă nici de călcare legii, nici de stricarea tradițiilor, nici de hulirea lui Dumnezeu. Era vorba de împlinirea unui destin... Iudeii și mai marii poporului nu accepătaseră ideea că Iisus este Mesia, trimisul lui Dumnezeu, ei nu credeau că Iisus este Mîntuitorul prezis de prooroci și cereau încă semne ca să se convingă. De aceea Iisus a trebuit să purceadă la punerea temeliilor împărăției pe care vrea s-o întemeieze și să facă cunoscută "legea cea nouă" a mîntuirii prin jertfa Sa proprie. Iisus a văzut cum legea era nesocotită, cum poruncile erau călcate în picioare, cum nedreptățile erau acoperite fără rușine, cum oamenii neputincioși sufereau fără ca cineva să-și îndrepte mila spre ei... Pe scaunul lui Moise ședeau cărturari și farisei, povățuitori nebuni și orbi, fățarnici care legau sarcini grele de purtat și le pun pe umerii oamenilor, lăudăroși ce stau pe scaunele cele mai de frunte, care dau zeciuială din lucruri mărunte, dar nesocotesc dreptatea, mila și credința... "șerpi și pui de vipere" care se arătau pe dinafară drepți, dar în inimi erau plini de fățărnicie și nelegiuire... Capitolul 23 din Evanghelia Sfîntului Matei conține o aspră mustrare, în care Iisus demască pe farisei. În fața unei asemenea comportări, ce valoare mai avea legea și cît mai prețuiau poruncile?
Referindu-ne strict la ziua sîmbetei, ne întrebăm: era Iisus un călcător de lege? Avea El obiceiul să nu respecte sîmbăta? Nu! Problema era de a ști dacă sîmbăta sfințită de Dumnezeu după creație însemna întreruperea și a facerii de bine, a virtuții și a milosteniei! Dacă ea oprea și înălțarea sufletului către Dumnezeu, sau din contră, dacă în ziua sîmbetei omul n-avea decît grija de a se odihni în partea lui fizică... La această întrebare fariseii n-au dat răspuns, dar Iisus a limpezit lucrurile, aducînd și o îndreptățire a minunilor făcute de El sîmbăta, zicînd: "Tatăl Meu pînă acum lucrează și Eu lucrez și precul Tatăl scoală pe morți și-i înviază, așa și Fiul învie pe cine voiește... că Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului, ca toți să cinstească pe Fiul, cum cinstesc pe Tatăl" (In, 5, 17, 21-23).

Era clar că Iisus nu călca sîmbăta ca zi de odihnă, ci el ținea acea Sîmbătă a binelui, a ajutorării omului, ca să arate că El este "domn și al sîmbetei"... Și, deoarece fariseii pervertiseră legea și denaturase religia, Iisus trebuia să pună lucrurile pe făgașul lor sănătos. Sfătuind pe ucenici și poporul să se ferească de "aluatul fariseilor", Iisus declară: "Să nu credeți că am venit să stric legea, n-am venit să stric, ci s-o împlinesc"
(Mt. 5, 17). Adică, am venit să desăvîrșesc legea, s-o umanizez, să-i dau tăria faptei bune, să-i dau forța iubirii... Grija lui Iisus era să curețe religia de orbirea fariseică și să arate că adevărata religie este iubirea dintre Dumnezeu și om, că fățărnicia, formalismul religios sînt nimicuri, atunci cînd inima omului se umple de iubire. Reluînd această idee, Sfîntul Apostol Pavel merge mai departe și fără să conteste valoarea legii și a poruncilor iudaice, afirmă că: "omul nu se mîntuiește prin faptele legii" (Gal. 2, 16).
Sfîntul Pavel vrea să îndrepte privirea noilor adepți ai învățăturii lui Hristos spre lumina mîntuirii izvorîte din darul jertfei lui Iisus. El scrie Galatenilor: "Dacă mîntuirea se dobîndește prin lege, atunci degeaba a murit Hristos... Căci nu prin faptele legii ați dobîndit duhul, ci prin ascultarea cu credință a
învățăturilor Evangheliei" (2, 21; 3, 2).
Sfîntul Pavel clarifică și raportul dintre Legea Vechea mozaică și noua învățătură a lui Hristos. El zice:
"Legea a fost pentru noi o călăuză care să ne ducă la Hristos, ca să ne mîntuim prin credință, însă după venirea credinței, nu mai sîntem sub povața călăuzei... Căci toată legea se cuprinde într-un singur cuvînt: să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți" (Gal. 3, 24-25; 5, 14).

Iată temeiuri nedezmin­țite din Sfînta Evanghelie, care dovedesc că Iisus n-a nesocotit sîmbăta, ci a ridicat-o, punîndu-i pecetea milei, a faptei bune și a iubirii de oameni, ca unul ce era "domn și al sîmbetei". Cu tot respectul acordat de Mîntuitorul sîmbetei, Legea lui Moise, prin care s-a consfințit sîmbăta ca zi de odihnă, fiind numai o călăuză care a condus pe oameni la Hristos, ea nu mai are putere asupra celor care au crezut în Iisus Hristos și care au primit mîntuirea prin jertfa lui de pe cruce. Pe bună dreptate sfîntul Pavel spune:
"dacă mîntuirea se dobîndește prin lege, atunci degeaba a murit Hristos" (Gal. 2, 21).
Deci Hristos s-a născut, s-a supus legii și a suferit moarte pe cruce... "ca să răscumpere pe cei de sub lege" (Gal. 4, 5). Căci "ținta legii a fost Hristos, spre îndreptarea celor ce vor crede în El" (Rom. 10, 4).
Această mărturie a Sfîntului Pavel este adevărată și este conformă cu altă mărturie a Evangheliei după Ioan:
"celor care L-au primit și cred în numele Lui, le-a dat puterea să se facă fii ai Lui" (I, 12).
Deci legea lui Moise, cu toate poruncile ei, a rămas un îndreptar prețios în conduita morală a oamenilor, pe care Biserica o acceptă și o recomandă credincioșilor săi...
Acum însă, prin Iisus Hristos, oamenii sînt sub o altă lege, sub o lege nouă, legea iubirii, legea lui Hristos. Acum trăim sub cerul credinței lui Hristos, sub raza harului divin, sub oblăduirea Duhului Sfînt... Pe bună dreptate și inspirat, cîntă Biserica în numele ei: "trecut-a umbra legii și darul a venit". Darul acesta este Hristos, Mesia Cel prezis de prooroci,  Care s-a născut la Betleem și Care s-a legitimat în fața lumii ca Fiu al lui Dumnezeu, prin învățătura Sa, prin semnele și minunile săvîrșite și mai ales - dovada supremă - prin jertfa Sa de pe cruce și prin învierea din morți. Prin Iisus Hristos avem ... "un Domn, o credință și un botez"... Pe aceste temeiuri și-a statornicit Biserica rostul și viața ei. În cinstea învierii lui Hristos, ca zi de repaos și de bucurie duhovnicească, a fost aleasă ziua în care a înviat Hristos, ziua întîia a săptămînii, prima de după sabat. Duminica este ziua Domnului, ziua pe care a făcut-o Domnul, ca să ne bucurăm și să ne veselim întrînsa...Viața creștinilor este legată de această zi a duminicii. Căci în această primă zi a săptămînii a început crearea lumii, în această zi a înviat Hristos și tot în această zi s-a pogorît Duhul Sfînt care luminează și sfințește calea credinței către Iisus Hristos.
Bunii și străbunii noștri au crescut în această credință, în legea lor strămoșească, ce le-a fost mîngîiere și îndemn în zilele lor grele. Ei au murit în această credință, cu nădejdea învierii și a vieții veșnice, iar noi sîntem datori  să le urmăm credința.

 

COMENTARII

Pentru acest articol nu s-a adaugat nici un comentariu inca.
Adauga un comentariu la acest articol

Ultimele articole adaugate in aceasta categorie:
Vindecarea demonizatului din tinutul gherghesenilor
VINDECAREA DEMONIZAȚILOR DOAR PRIN IISUS HRISTOS

Click aici pentru toate articolele din categoria Religie

 
Presedinte:
Ion CRISTOIU
Director general:
Vlad PUFU