Sansa Buzoiana > Arhiva > Nr. 3862 > Religie Nr. 3862 de sambata, 2 aprilie 2011  
 

Supliment saptamanal de fotbal, numarul 19





Vremea in


Cotidian 8 pagini,
se distribuie GRATUIT
numai īmpreuna cu
Sansa Buzoiana.
Suna NON-STOP la
0338 / 401.999


www.tipogruppress.ro




Religie

Rãspunsuri duhovniceºti la provocãri sociale


Mīntuirea prin culturã

articol de: Pr. prof. dr. Negoiþã Iulius Paul
Īn acest post tematica duminicilor diferã, īnsã drumul spre marele praznic al īnvierii este unul singur - credinþa. Īn prima sãptãmīnã ne-am bucurat de restabilirea cultului icoa­nelor. Aceastã Duminicã este emblematicã deoarece aminteºte de ortodoxie, de credinþa drept mãritoare ºi de faptul cã īn acest domeniu nu este suficient sã ai rīvnã, ci este nevoie ºi de pricepere, ºi, mai cu seamã, cã nu este de ajuns sã crezi tu despre tine cã eºti credincios, ci este vital sã fii ancorat īn credinþa cea adevãratã. Īn ceea de a doua Duminicã am participat la sãrbãtorirea Sfīntului Grigorie Palama ºi disputele sale spi­rituale īntr-o lume īn care raþionalitatea "lucidã" era de fapt "oarbã" la luciditatea luminii necreate pe care mo­na­hii, prin rugãciunea inimii: "Doamne, Iisus Hristoase, mīntuieºte-mã pe mine, pãcãtosul", o vedeau, comparīnd-o cu lumina Taborului. Sfīntul, dupã nume aparent cetãþean al altor locuri, dupã credinþã este cetãþean ceresc, veghind din "sīnurile  Tatãlui" la liniºtea ºi ruga noastrã, pe care mulþi au vrut sã ne-o fure din "raþionalism", aºa cum īºi exprimau pompos ideologia. Īn ceea de a III-a duminicã ne-am odihnit sub umbra crucii amintindu-ne de "lepãdarea de sine". Greu cuvīnt sã te lepezi de tine, de sinelea tãu, tu cel mai iubit dintre pãmīnteni. Trebuie sã cugetãm la acest īndemn, sã vedem dacã componenþa sinelui nostru este cea realã. Chestiunea "rãmīne-n pronunþare", sau mai propriu zis īn cugetare īntreaga viaþã. ªi am ajuns la Duminica unui alt sfīntã care dintr-un punct de vedere seamãnã cu noi cei de astãzi, avīnd douã nume: clasicul Ioan, dar ºi cel care pare nume de familie - , Scãrarul. Privind aspectul onomastic sfīntul pare sã fie din Moldova, unde multe persoane au primit nume de familie de la ocupaþiile lor sau ale īnaintaºilor. Deºi locul naºterii sfīntului nu este mioritic adevãrul despre numele sãu este cuprins īn acelaºi cerc concentric. I se trage numele de la o "scarã", o scarã a virtuþilor, asemãnãtoare unei scãri fizice ºi totuºi atīt de diferitã. O "Scarã" care nu stã la gura podului, ci a Cerului. O scarã a urcãrilor ºi a cãderilor, o scarã ce sãlãºluieºte īntr-o carte. O scarã pe care o urci filã cu filã, treaptã spiritualã cu treaptã. O scarã a īnãlþãrilor prin smerenie. 

Pare tautologicã aceastã exprimare, dar totuºi īn lumea paradoxurilor credinþei, unde antinomiile nu se exclud, este realã ºi fireascã. O scarã īncercatã de unii, neglijatã de alþii ºi totuºi un drum spre desãvīrºire.Cu anii īn urmã, pe scara blocului unde locuiam īn Bucureºti, la punctul de eva­cu­are al gunoiului de la etajul al IX īntr-un bloc cu garsoniere, am gãsit "Scara", aceastã carte filocalicã, volumul IX din Filocalia (desigur este vorba doar de o simetrie īntãmplatoare) tradus de marele nostru teolog Dumitru Stãniloae ºi apãrutã cu mari eforturi la Editura Institutului Biblic ºi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romāne, īn "epocã de aur" a comunismului, īn care privirea trebuia þinutã doar īn jos, īntīlnirea cu divinul trebuia evitatã cu desãvīrºire, deoarece putea īmpiedica zelul revoluþionar. Probabil, īn vremea aceea, sau poate mai tīrziu, cineva a luat sau a primit aceastã carte, pe care dacã o aveai manifestai doar ºi prin actul posesiei o formã de dizidenþã. Dupã 1990 nonconformismul dizidenþei ºi repetabilitatea acelui "jos" pe care romānii īl rostea cadenþat, fluturīnd stindardul libertãþii de exprimare, īntr-o perioadã īn care politicienii implementau autismul ca formã de relaþionare cu realitatea, un vecin al meu a gãsit "Scara" nefolositoare īn casa sa ºi  s-a lepãdat de ea, probabil la curãþenia de primãvarã. S-a īntīmplat asemenea pildei care spune cã un tatã bogat avea un fiu. La moartea sa īn testament a lãsat tuturor cīte ceva, numai fiului sãu nu i-a lãsat decīt o carte. Fiul cu tristeþe ºi-a negat filiaþia consi­derīndu-ºi tatãl nedemn de i fi fost pãrinte. Moºtenirea cea doritã credea cã nu-i aparþine. A pãstrat totuºi cartea, mai mult ca un semn al blestemului pãrintesc decīt ca pe un dar patern; sã aibã o probã solidã la judecata de apoi. Dar dupã anii s-a hotãrīt sã arunce inutilul obiect. Luīnd-o pentru prima datã din raft au cãzut toate instrumentele financiare lãsate de tatã fiului pentru a duce o viaþã īndestulatã īn lumea aceasta. Descoperirea a fost importantã, īnsã tardiva. 

Termenele erau expirate. Cam aºa s-a īntīmplat ºi cu proprietarul cãrþii Sfīntului Ioan Scãrarul - "Scara". A trimis la piere o "Scarã" ce nu-l ajutata sã urce mai repede la etajul IX unde sãlãºluia pentru o vreme. Aºadar, sīntem trecãtori prin viaþa cãrþilor. Sīntem īn preajma unor valori ºi nu sorbim din ele. Sã ai o asemenea comoarã spiritualã īn casa ºi sã nu o deschizi?! Sã pãstrezi tabloidele ºi sã arunci cultura perenã este o pierdere incomensurabile pentru viaþa moralã ºi spiritualã.Cultura, īn strīnsa legãturã cu noþiunea de cultul, poate fi o cale spre mīntuire. Problema acutã este aceea a accesului real la culturã. Īn societatea actualã omul citeºte din ce īn ce mai puþin, dar vorbeºte din ce īn ce mai mult. Un studiu demonstra ca o persoanã emite īntr-o zi un numãr de cuvinte care ar acoperi aproximativ 400 de pagini scrise. Poate cã nu a citit 400 de pagini īntreagã viaþã! Atunci cum poate da consistenþã cuvīntului ºi experienþei sale? ªi totuºi nu este pierdut totul! Timp ar mai fi ºi posibilitatea de a lua din experienþa altora prin intermediul cititului este o cale īnþeleaptã. O carte suferã de tristeþe atunci cīnd este ignoratã. O carte nu poate grãi singurã, desigur, exceptīnd cãrþile electronice, care presupun īnsã o altã procedurã prealabilã. Lucrarea "Scara" a Sfīntului Ioan Scãrarul este asemenea unei hãrþi care te duce la descoperirea unei lumii spirituale, unei comori inestimabile. Trebuie īnsã deschisã. Tocmai de aceea evit astãzi rezumarea conþinutului pentru a pãstra curiozitatea propriei descoperiri.Modul rezumativ, pe bazã de comentarii ale altora, utilizat cu preponderenþã īn trecutul predãrii limbii romāne, viciazã nevoia acutã de a citi izvorul. Comentariul, rezumatul poate fi util, dar el nu este izvorul. Acest aspect se aseamãnã consumului de apã platã. Īn cel mai fericit caz este de la izvor, dar nu este izvorul. Valorile literaturii sīnt lucrãri personalizate. Nu au spirit gregar. Culege fiecare ceea ce cugetul cere. Umple goluri, aºteptãri ºi curiozitãþi individuale. Deºi pare anacronic ºi desuet, īntoarcerea la citit est o cale de īmbunãtãþire a vieþii spirituale. Omul se īnveºniceºte prin scris, dacã mesajul sãu este adresat veºniciei nu risipirii prezente, iar cititorul se īnnobileazã prin citit conexīndu-se la o experienþã trãitã. Īn manualele care sintetizeazã creaþiile literaturii universale fugarii de Dumnezeu prezintã mai cu seamã lucrãri care reflectã setea de autonomie "creativã" a omului, literatura religioasã are rolul cultural, educaþional ºi spiritual care recomandã o aplecare atentã spre valorile livreºti ale ei.Sfīntul Ioan poartã numele "Scãrii" pentru cã nu alcãtuieºte o lucrare scrisã din cãrþi, ci dã veºniciei o prelungire a fiinþei sale, a experienþei sale personale, "īmpãrtãºind" din darul sãu cultural ºi religios generaþii de "alpiniºti" pe traseele spiritului. Cartea este o scarã, iar cartea creºtinã este o scarã spre īnãlþimi, nu spre abisuri, relevīnd una dintre cele mai frumoase cãi spirituale - mīntuirea prin culturã.

 

COMENTARII

Pentru acest articol nu s-a adaugat nici un comentariu inca.
Adauga un comentariu la acest articol

Ultimele articole adaugate in aceasta categorie:
"Am gustat din pāinea amarć a unui copil orfan"
APEL

Click aici pentru toate articolele din categoria Religie

 
Presedinte:
Ion CRISTOIU
Director general:
Vlad PUFU