Sansa Buzoiana > Arhiva > Nr. 3158 > Religie Nr. 3158 de sambata, 6 decembrie 2008  
 

Supliment saptamanal de fotbal, numarul 18





Vremea in


Cotidian 8 pagini,
se distribuie GRATUIT
numai împreuna cu
Sansa Buzoiana.
Suna NON-STOP la
0338 / 401.999


www.tipogruppress.ro




Religie

HRISTOS ARE IUBIRE SI RESPECT FATĂ DE PERSOANELE VÎRSTNICE

articol de: Sava BOGASIU

Sfînta Liturghie ne adună pe toți ca-ntr-o familie sfîntă începînd cu pruncii și terminînd cu persoanele cele mai vîrstnice. În fața potirului sfînt cu toții sîntem egali, avînd același Tată ceresc, Căruia cu toții Îi spunem "Tatăl nostru". Deși sîntem chemați cu toții de glasul clopotelor la Sfînta Liturghie, de cele mai multe ori răspund persoanele vîrstnice care umplu bisericile atît la oraș, cît și la țară.
De ce oare predomină în biserici numărul persoanelor în vîrstă?
Răspunsul la această întrebare îl descoperim în Evanghelia care s-a citit în Duminica a XXVII-a după Rusalii în cadrul Sfintei Liturghii:
"Și învăța Iisus într-una din sinagogi sîmbăta. Și o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputință și care era gîrbovă, de nu putea să se ridice nicidecum; Iar Iisus, văzînd-o, a chemat-o și i-a zis: Femeie, ești dezlegată de neputința ta. Și și-a pus mîinile asupra ei și ea îndată s-a îndreptat și slăvea pe Dumnezeu. Iar mai marele sinagogii, mîniindu-se că Iisus a vindecat-o sîmbăta, răspunzînd, zicea mu­lțimii: Șase zile sînt în care să se lucreze; venind deci într-acestea, vindecați-vă, dar nu în ziua sîmbetei! Iar Iisus i-a  răs­puns și i-a zis: Fățarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă, oare, sîmbăta boul său,  sau asinul  de la iesle, și nu-l duce să-l adape? Dar această fiică a lui Avraam fiind, pe care a le­gat-o satana, iată de opts­prezece ani, nu se cuvenea, oare, să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua sîmbetei? Și zicînd El acestea, s-au rușinat toți cei ce erau împotriva Lui, și toată mulțimea se bucura de faptele strălucite să­vîrșite de El" (Luca 13, 10 -17).

Multe avem noi de învățat din cuprinsul acestei pericope evanghelice. 
Minunea vindecării acestei femei de către Mîntuitorul Hristos, istorisită de evanghelistul Luca, este un îndemn pentru noi toți de a avea mereu grijă de cei aflați în suferință trupească și sufletească, de cei bolnavi și mai ales de cei în vîrstă și neajutorați. Iisus Hristos a săvîrșit numeroase minuni asupra persoanelor umane indiferent de vîrstă, etnie, mediu social și stare civilă. El a cunoscut în toată profunzimea ei durerea umană și pentru acest motiv i-a acordat o atenție deosebită, ajutîndu-i pe toți să-și recapete sănătatea.
Mîntuitorul Hristos pe toți care i-au cerut ajutorul i-a vindecat, ba mai mult, El a intervenit de multe ori din proprie inițiativă fără să mai aștepte rugămintea celui aflat în boală și nevoie. Așa s-a întîmplat și cu această femeie în vîrstă și pe deasupra și foarte bolnavă fiind diagnosticată de doctorul și evanghelistul Luca cu suferința fizică de: gîrbovenie, care înseamnă încovoierea coloanei vertebrale. Orice suferință fizică este grea, dar foarte apăsătoare este gîrbovenia, a nu putea sta drept cu fruntea în sus, a avea șira spinării încovoiată, avînd mereu privirea în jos la pămînt; a nu vedea pe cei de lîngă tine. O astfel de suferință îți crează disconfort, îți dă umilință, disprețul celor din jur, și mare greutate la mersul pe jos.           

Cu toate aceste suferințe, femeia gîrbovă nu a încetat de a merge la sinagogă în fiecare sîmbătă. Dragostea ei față de casa de rugăciune înaintea lui Dumnezeu era mai mare decît durerea ei fizică. Multe avem noi de învățat de la această femeie: ea ne este o învățătoare vie și convingătoare! Ea venea mereu la templu nu pentru a cerși mila oamenilor, ci să-i mulțumească lui Dumnezeu pentru crucea suferinței pe care o avea. Dacă boala ei era urmarea unor păcate din tinerețe sau doar o încercare ca și la Iov, pentru a vedea Dumnezeu răbdarea și credința ei în necazuri, noi nu știm. Însă una știm, că ea avea o răbdare pilduitoare pentru noi și o mare perseverență de a merge la sinagogă care este locul de întîlnire cu Dumnezeu.
Această femeie nu era izgonită, abandonată, repudiată de familia ei, ci venea să se mîngîie în durerea ei prin cuvintele Bibliei rostite în sinagogă de preoți și de leviți.
Această femeie în vîrstă iubea slujbele religioase, avea evlavie față de casa Domnului și respect față de slujitorii sinagogii deși o parte din ei nu erau sensibili la suferința ei fizică. Biata bătrînică nu se plîngea pe sine, nu se tînguia de durerea ei, ci și-a asumat această cruce a suferinței pe care o purta cu demnitate și cu nădejde gîndind că într-o bună zi, Dumnezeu care vede toate și le știe pe toate, îi va răsplăti și o va mîngîia.    
Această femeie auzise din popor că la Betleem s-a născut Mesia care este Fiul lui Dumnezeu, că a fost botezat de Ioan Botezătorul la rîul Iordan și că acum umblă prin lume, trecînd prin toate satele și orașele intrînd chiar și în templu și prin multe sinagogi pentru a se întîlni cu oamenii care aveau tot felul de necazuri. Bătrînica poate gîndea în inima ei că într-o bună zi se va întîlni față în față cu Iisus, singurul care o putea vindeca de boala ei  îndelungată de aproape 18 ani.
Cine dintre noi are atîta răbdare în suferință!? Una este să ai o durere de o zi, fie o săptămînă sau chiar o lună și alta este să suferi aproape 18 ani zi de zi fără nici o speranță de vindecare din partea oamenilor fie ei și medici. În acea sinagogă, unde sîmbăta era nelipsită această bătrînică bolnavă, își face apariția Însuși Mîntuitorul Hristos, care a venit să binevestească Evanghelia împărăției lui Dumnezeu.

Nimeni nu mai mișca în sinagogă, toți oftau de durere și erau uimiți de cuvintele lui Iisus Hristos. Femeia gîrbovă, ca și vameșul din Evanghelie, privea în jos cu durere zicînd în sinea ei: "Dumnezeule, milostiv fii și mie păcătoasa" (Luca 18,13). N-avea unde sta, aglomerație foarte mare, dar totuși stăruie în rugăciune și răbdare. Inima ei se întărea și mai mult la vorbele lui Iisus, urechile ei erau ațintite asupra cuvintelor Vieții, picioarele parcă se întăriseră. Oare ce să fie, se apropie sfîrșitul meu; oare vor veni acum îngerii să-mi ceară sufletul din mine? (Luca 12,20). Nu mai vedea pe nimeni, nu știa dacă este în ceruri sau pe pămînt, dar era sigură că era în casa lui Dumnezeu... În sufletul ei s-a aprins flacăra vie a credinței și a nădejdii în Dumnezeu. Nu-L vedea pe Hristos - Mesia în fața ei, dar ea Îl aștepta să vină, avea mare nădejde în ajutorul Lui.
În această stare de liniște sufletească, de dragoste față de Dumnezeu, această bătrînică aude o voce îndreptîndu-se spre ea: "Femeie, ești dezlegată de neputința ta". Ea a îngenuncheat, a plîns și atunci îndată Iisus Hristos a pus mîinile Sale pe capul ei, și ea s-a vindecat dintr-o dată, dînd slavă și mulțumire lui Dumnezeu (Luca 13, 12-13). Din această minune a vindecării reținem că Iisus Hristos are iubire și respect față de persoanele vîrstnice.
Este regretabil că astăzi multe persoane vîrstnice sînt trecute cu vederea de noi, le respingem, ne manifestăm disprețul față de neputințele lor, nu mai avem răbdare cu astfel de persoane în vîrstă.

Cum a procedat Iisus în Evanghelia citită astăzi la Sfînta Liturghie și cum ne manifestăm noi față de persoanele vîrstnice!?
Un proverb vechi spune că "Un bătrîn este o comoară la casa omului", iar altul adaugă: "Cine nu are un bătrîn să-l cumpere".
Grija față de bătrîni este specifică Bisericii creștine și popoarelor civilizate
Încă din Vechiul Testament, Sfatul bătrînilor era binecuvîntat de Dumnezeu (1Regi 12,6). Pe înțelepciunea și experiența lor s-au zidit civilizații și s-au ridicat culturi. De la epoca patriarhală din antichitate, prin treptele civilizațiilor n-au lipsit bătrînii. În lumea veche bătrînii, femeile și copiii erau protejați. La poporul biblic, bătrînii nu numai în viață, ci și după moarte erau respectați după cuviință: Avraam, Isaac, Iosif, Moise, David, Iov și toți părinții noștri pînă la Hristos (Matei 1, 1-17) au fost respectați chiar și după trecerea lor în lumea de dincolo.
Pe timpul Sfîntului Vasile cel Mare s-au amenajat multe așe­zăminte pentru persoane vîrstnice. Astăzi în eparhia Buzăului funcționează cîteva așezăminte pentru persoanele vîrstnice la Cîmpeni și Pietroasele - Ulmeni, aflate sub patronajul Bisericii "Sfîntul Sava".
Dumnezeu ne îndeamnă prin glasul poruncii a cincea din Decalog să cinstim și să prețuim pe părinții și pe bunicii noștri ca să trăim mulți și fericiți ani aici pe pămînt (Ieșire 20,12). Bătrînii au mare nevoie de iubirea noastră și de rugăciunile noastre pentru binele lor.
Sărut mîna tuturor persoanelor vîrstnice. Vă iubim și vă respectăm.  
     
MARE ESTE DUMNEZEU!

 

COMENTARII

Pentru acest articol nu s-a adaugat nici un comentariu inca.
Adauga un comentariu la acest articol

Presedinte:
Ion CRISTOIU
Director general:
Vlad PUFU