Islandezii au votat, la referendumul de duminica trecută, împotriva planului prin care guvernul lor urma să le garanteze, creditorilor privați englezi și olandezi, recuperarea banilor pe care i-au depus la băncile din insulă. Este clar că, dacă grecilor li s-ar solicita părerea, în mod similar, ar vota și ei suspendarea plăților pentru datoria externă. Cu orice risc. Chiar și cu cel al ieșirii din Uniunea Europeană. Asta, pentru că populația percepe ca fiind datorie publică numai ceea ce statul a folosit în mod direct. La noi, însă, situația ni se prezintă ca a fi ținută, într-o oarecare măsură, sub controlul Băncii Naționale, chiar dacă lucrurile nu stau chiar așa. Mugur Isărescu este principalul răspunzător de actuala situație, fără, însă, a micșora rolul politicienilor în ceea ce privește finanțele României. Asta, pentru că B.N.R. are suficiente "unelte" la îndemînă pentru a menține baza și masa monetară stabilă. Și, cum Isărescu, cu o mică întrerupere, a fost, din 1990 și pînă acum, la conducerea B.N.R., lui îi poate fi imputată inflația galopantă de acum un deceniu, ca și metodele de spoliere a romînilor practicate de bănci, în acest moment. Părerea mea, stimați cititori, este că pentru a avea o țară bogată ne trebuie, musai, o economie de piață funcțională, eficientă, dar și corect capitalizată. Mugur Isărescu ar trebui să ne explice cum să facem noi competiție firmelor occidentale cînd ele pot să-și cumpere mijloace fixe și mobile cu bani împrumutați la dobînzi mult mai mici decît noi. Problema este că, oricît de mare specialist ar fi, nu va avea decît un singur răspuns: trebuie să compensăm diferența de dobîndă prin salarii mai mici. Numai că, oricît de mici ar fi salariile, s-ar putea să nu fie destul. Și, atunci, pentru a trăi, ne împrumutăm...