Sansa Buzoiana > Arhiva > Nr. 5743 > Educational Nr. 5743 de marti, 11 septembrie 2018  
 

Supliment saptamanal de fotbal, numarul 34





Vremea in


Cotidian 8 pagini,
se distribuie GRATUIT
numai împreuna cu
Sansa Buzoiana.
Suna NON-STOP la
0338 / 401.999


www.tipogruppress.ro




Educational

Serie centenară:


"Buzăul în anii Marelui Război" (VII)

Guvernul român, la Boboc, iar Regele în Palatul Comunal

"Buzăul în anii Marelui Război" (VII)
 

Al VII-lea extras din cartea "Buzăul în anii Marelui Război", lucrare tipărită în cadrul Programului Centenar al Primăriei Buzău și editată de Fundația ProCivitas, avîndu-i ca autori pe specialiștii în istorie Constantin I. Stan, Valeriu Nicolescu și Marcela Chiriță, vorbește despre Guvernul român, tras pe linie moartă la Boboc, groaza buzoienilor amenințați de ocupația germană, iar, la Chiojdu, un neamț însărcinat cu strîngerea ouălelor din sat refuză celebra țuică a locului, ca, apoi, să cadă în alcoolism...

"Omul politic liberal, viitor Prim Ministru, I.G.Duca, consemna: "Alexan­dru Marghiloman se ocupa cu multă sîrguință de Crucea Roșie și deocamdată se ferea de vreo agitație politică. Prietenilor care îl vizitau le vorbea rezervat."

Despre retragerea guvernului la Iași, amintește: "Între orele 10 și 11 (noiembrie 1916) ne-am urcat în vagon și spre miezul nopții trenul ministerial a pornit spre Boboc. La Boboc, în gară, ne-a tras vagoanele lîngă o magazie veche de cereale și acolo a fost două zile hotărîtoare și istorice, reședința Guvernului român. Trei vagoane și o locomotivă sub continuă presiune. (...). Dr. Angelescu se oprise la Buzău, unde avea dispozițiuni de luat la proprietățile lui. Marele Cartier părăsea Perișul și se muta deocamdată la Buzău. A doua zi (25 noiembrie 1916), la ora cuvenită, eram la gara Buzău. Dr. Angelescu veni să ne spuie ce era în oraș, unde bineînțeles, domnea o agitație grozavă.

Populația civilă știa că peste cîteva zile va fi pe mîna inamicului. Se temea de devastări și de vandalisme. Străzile erau invadate de trupe în retragere și de refugiați. Toți povesteau grozăvii care sporeau încă panica legitimă a locuitorilor. Marele Cartier era instalat la Primărie, în centrul orașului. Regele era și el acolo. A trebuit să întîrziem ținerea Consiliului fiindcă Brătianu era reținut la Marele Cartier. Unii colegi au profitat de această întîrziere pentru a se repezi în oraș. (...). Eu care răcisem (...) am stat nemișcat în vagon și priveam cum treceau fără întrerupere interminabile trenuri încărcate cu cele mai neașteptate lucruri și pline de oameni a căror priveliște îți sfîșia inima. Aproape de amiază Brătianu a venit și Consiliul a început. (...).

Brătianu ne-a  comunicat întîi că după lungi discuții se hotărîse la Marele Cartier ca retragerea armatei să se oprească pe linia Rîmnicu Sărat-Viziru și să încerce chiar acolo o acțiune cu concursul rușilor, dacă vor voi să-l dea."

Virgiliu N. Drăghiceanu (18 mai 1879, Rm. Vîlcea - 19 decembrie 1964, București), arheolog, istoric, membru corespondent al Academiei Române, a fost bibliotecar al Casei Bisericii, secretar, apoi secretar-director al Comisiunii Monumentelor Istorice, a rămas în București în timpul ocupației germane (1916-1918), spre a proteja monumentele istorice. A consem­- nat, într-un jurnal, tot ce a văzut, a auzit și a citit pe foi volante cu circulație clandestină, despre ororile săvîrșite de trupele străine și, mai ales tot ce s-a putut afla despre jaful sistematic organizat asupra bogățiilor țării, de la alimente la valorile de patrimoniu: 

"2/15 Decemvre (1916) - În seara zilelor următoare auzim o canonadă groaznică spre Est. Cad Urzicenii și Mizilul, cum și toată linia de rezistență de pe Ialomița. 

15/28 Decemvre (1916) - Stăm rău. Linia Buzăului, unde acum luptă rușii, pătrunsă la Filipești, la 10/23 Decemvre; Rîmnicu Sărat luat astăzi; o presiune grozavă se exer­ci­tă în flancul Focșanilor, pe Zăbala, Neruja, Putna. Au ajuns la Plăineștii lui Suvorov: avem presentimentul decisivei luptelor ce se dau acum cu toată vigoarea pentru a lua porțile Moldovei și pentru a da mai multă greutate gestului pentru pace făcut de Kaiser. 

27/9 Decemvre: Un feldgrau vizitează Muzeul Național și, într-un articol, revendică pentru cultura germană Cloșca cu puii, care din fericire, e în Moldova. 

6/19 Februarie (1917) - Simpatica primire de către militari a trupei de operetă a lui Leonard. E numit regele cîntecului liric în Orient. Compositorul Lehar, din Viena, îl găsește cel mai bun interpret al operetelor sale. I se oferă un angajament la Berlin. 

1/14 Martie (1917) - D-l Marghiloman, deși stă în reservă, e singura consolare a populațiunii care, neliniștită și deprinsă a auzi sfatul clubului politic, aleargă de dimineața pînă seara acolo, pentru a culege ultimele știri. 

28/10 Ianuarie (1918) - Trupe multe germane se adună la Buzău; populația fuge înspăimînta. Drumurile de fer sînt suspendate pentru civili pînă la întîiu, stil nou. 

1/14 Martie (1918) - Zvon de cădere, la 27 februarie, a Cabinetului Averescu, care ar fi consiliat capitularea. D-l Marghiloman a plecat la Iași la 28 februarie, cînd a acordat Acțiunii Române un interviu în care se exprimă așa: Ar fi fost întinsă o punte de aur României, dacă făcea pacea mai înainte.

5/18 Martie (1918) - D-l Marghiloman ia Ministerul."

Într-o altă lucrare, se precizează: "Cartierul General se mută de la Periș la Buzău, cu toate protestările francezilor că ar fi prematură mutarea. De fapt francezii își instalaseră mai de mult bagajele în primul vagon disponibil de la chei, iar ceilalți au la dispoziție automobile spre a pleca individual, pe cînd mutarea Cartierului General cere 24 de ore și inamicul este la 30 km de Periș, iar cartierul Armatei 1 în marș spre Periș.

2/15 decembrie 1916. Pentru azi generalul Zaharov a dat ordin general de retragere de pe linia fortificată de la sud de R. Sărat-Viziru. Se observă că ordinul său de operații prin care prescrie retragerea generală, denumește Armata de Dunăre toate trupele inclusiv cele române, căci arată că Divizia 1 cazaci de Don, care lupta la nord de Buzău la dreapta Diviziei 12/16 române, a fost respinsă de adversar și că patrule inamice s-au infiltrat și mai la nord, ceea ce descoperind dreapta Armatei de Dunăre a forțat retragerea generală". Iar Constantin C. Giurescu într-o carte de  amintiri relatează: "În 1916, ne-am dus ca de obicei, la Chiojd; tata s-a întors însă la București, la începutul lui august. În munții din nord-vest de sat se întinseseră linii telefonice pînă la Tabla Buții și Crucea Mandei; ele răspundeau la centrala instalată în primăria Chiojdului; auzeam adeseori pe primar și pe secretarul primăriei telefonînd la aceste două puncte de graniță unde stăteau ostașii noștri.

În noaptea de 14 spre 15 august, abia ne culcasem, cînd am auzit sunînd goarna primăriei și trăgînd clopotele; ne-am deșteptat și mama ne-a spus: Copii, s-a declarat mobilizarea; începe războiul... În materie de acomodare a nemților la obiceiurile pămîntului citez și un alt fapt pe care mi l-au relatat oamenii din Chiojd în vara lui 1918 cînd mă du­sesem acolo singur, la începutul lui iunie (...).

Îmi spuneau anume că, la început, gradatul neamț, unterfeldwebel-ul care era mai mare peste sat, nu bea țuică deloc, nici să n-audă de ea. Cu vremea însă, a început să bea, la început cîte puțină, un păhăruț la masă, apoi din ce în ce mai multă. (...).

Acest unterfeldwebel avea în atribuțiile lui strîngerea ouălor din sat: fiecare gospodină trebuia să aducă la sediul Komandaturei un număr de ouă pe lună, chiar dacă n-aveai găini; în cazul acesta din urmă, ce-i drept, foarte rar, cumpăra de la cele ce aveau și aducea. Tot el îndemna copiii de școală să strîngă sucul lăptos al plantei numite laptele cucului - suc din care se făcea cauciuc - plătindu-l cu prețul de trei lei sticla de un litru, ceea ce ar putea părea un preț bun pentru vremea aceea dacă n-ați ști că pentru a umple o sticlă trebuiau mii de asemenea plante..."  (Va urma)

 

COMENTARII

Pentru acest articol nu s-a adaugat nici un comentariu inca.
Adauga un comentariu la acest articol

Presedinte:
Ion CRISTOIU
Director general:
Vlad PUFU